Highlights

Sulina, mereu surprinzatoare

2011-08-25T00:28:00.002+03:00

Am scris acum un an despre Sulina. Acum am fost din nou, și nu mă așteptam să fiu din nou atât de surprins. De data asta, am găsit o barcă mult mai mică, cu care am avut acces în niște locuri de vis, imposibil de accesat cu barca de acum un an.

De data asta, n-am mai fost până la pădurea Letea, ci am făcut un tur mai scurt, până la satul Cardon. Drumul până acolo și înapoi a fost minunat. Acest sat nu are nimic special de arătat, însă ariditatea și pustietatea locului ne-a impresionat.

La întoarcere, drumul a trecut prin partea nord-vestică a unuia din mini-golfurile de vărsare ale Dunării. Peisajul cu întinderea imensă de apă acoperită cu vegetație și răzbătută doar de o mică potecă pentru bărci e incredibil. Apa are maxim 1 metru adâncime, și de aceea se poate intra doar cu bărci mici.

După amiază, pe măsură ce ne apropiam de Sulina, devenea din ce în ce mai cald.

După o pauză de masă, mai pe după-amiază am pornit din nou, de data asta spre vărsare. Iarăși, spre deosebire de anul trecut, când ne-am întors pe același canal principal, de data asta am luat-o prin stânga (prin nordul) canalului, și ne-am îndreptat spre epava turcească ce se află deja de 3 ani acolo. Nu la epavă doream să ajungem, ci la o fâșie de pământ nou-formată, ce servește drept repaus pentru păsările din deltă. Din nou, în apropierea acesteia, apa era foarte mică. Am coborât din barcă și am mers prin apă până la mal. Fotografiile nu exprimă decât o mică parte din minunăția locului și răsfățul simțurilor noastre mergând pe acea insulă.

La întoarcere, drumul a fost cam lung, însă soarele de apus nu mai ardea atât de tare.

Ne-am întors prin partea estică a golfului de mai sus, exact pe la marginea vegetației.

A fost minunat! Recomand cu căldură oricui să meargă acolo. Acum, cât încă e limitat accesul la 4-5 nave rapide (a câte 50 de oameni fiecare) și o navă pasager (2-300) pe zi, și nu e sufocat peisajul de prea multă lume.

Iată un slideshow cu toate fotografiile din set. Enjoy!

P.S. Dacă vrea cineva numărul de telefon al domnului cu barca, să-mi dea un e-mail.

Cabana Valea Sâmbetei - Cabana Podragu - Cabana Bâlea

2011-08-15T19:11:00.001+03:00

Prima oară când am fost în munții Făgăraș a fost în clasa a X-a, acum 11 ani, în vara anului 2000. Atunci, împreună cu dirigintele nostru, am respectat cântecul "... și din Plaiu Foii am pornit". Numai că nu către refugiul Diana (din munții Piatra Craiului), ci către cantonul Rudărița, din Făgărași. Atunci aveam să parcurgem, în decursul a 7 zile, creasta până la lacul Bâlea. Cred că acele zile au rămas întipărite în mintea tuturor celor care am fost acolo.

Spre rușinea mea, de la terminarea liceului până acum doi ani nu am mai fost deloc pe munte cu rucsacul în spate. Nu știu de ce, și oricum nu contează. Contează că am început din nou, cu pași mărunți dar siguri. Am mai adăugat un pas, și anume o reeditare (cu mici modificări) a turei de acum 11 ani.

Așadar, joi pe la prânz am plecat cu rucsacii spre cabana Valea Sâmbetei, lăsând mașina în complexul turistic Sâmbăta (la Pensiunea Nicodor, unde am și înnoptat, pensiune pe care o recomand cu căldură). Traseul este de 2 ore, și este foarte lejer. Are foarte puține porțiuni de urcuș, și poate fi parcurs de oricine.

La cabana Valea Sâmbetei (alt. 1401m) am înnoptat, nu înainte de a savura atmosfera din jurul focului de tabără aprins împreună cu ceilalți turiști. A doua zi, la 5:30 AM ne-am sculat și am început pregătirile de plecare. La 6:30 AM eram deja pregătiți de drum. Iată de unde am plecat:

În zare se observă Fereastra Mare a Sâmbetei (alt. 2188m). Urcarea este plăcută în prima parte, însă devine puțin abruptă în cea de-a doua parte. Traseul are marcajul triunghi albastru, și se parcurge în 2 1/2 h - 3 h. Pe drum, pe măsură ce ne apropiem de fereastră, peisajul devine din ce în ce mai spectaculos:

Soarele nu ne binecuvântează cu prezența, deoarece e mascat. Intuim însă că e o zi însorită având în vedere delimitarea puternică între umbră și lumină:

Pe măsură ce ne apropiem, peisajul devine din ce în ce mai sălbatic:

După efortul urcușului vine și răsplata: soare și o priveliște extraordinară din Fereastra Mare către valea prin care tocmai am urcat:

De aici se deschid perspectivele către întreaga creastă:

După ce ne-am odihnit, am pornit spre Vest, urcând pe Vf. Slăninei (alt. 2268m), de unde ni se deschide priveliștea vârfului Gălășescu Mic (alt. 2433m) și a Ferestrei Mici:

Refugiul de acolo este nou, anul trecut nu era. Este unul din cele câteva refugii noi care ajută mult turiștii în caz de vreme rea.

După ce coborâm în șa și urcăm Gălășescul Mic, ni se deschide priveliștea către vârful Gălășescul Mare (alt. 2470m):

După ce luăm prânzul în acest decor minunat, pornim din nou la coborâre și apoi la urcare. De data asta, cărarea nu mai trece prin vârf, ci puțin pe sub el. Priveliștea e minunată:

Având în vedere că la început nu ne-am uitat atent pe hartă, de fiecare dată când treceam câte un masiv aveam câte o surpriză. Mă rog, de obicei surprizele erau că mai trebuie să coborâm într-o vale ca poi să mai urcăm un munte. După ce am trecut de Gălășescul Mare, ni s-a deschis în față Valea Rea, cu Lacul Estic al său (Lacul Vestic încă nu se vedea). Și, evident, Vf. Galbenei (alt. 2466m):

După cum se vede, poteca este blândă și ocolește vârful, ajungând într-o șa cu o priveliște extraordinară către ambele văi (nordică și sudică):

După un mic efort, trecem și de Hârtopul Ursului, și ajungem în Portița Viștei (alt. 2310m), unde se află și refugiul:

Urcușul până pe Viștea Mare (alt. 2527m) e un fel de Golgota ... numai că sfârșitul este fericit! Atunci când cerul e senin, răsplata este și mai satisfăcătoare:

Se pare că mintea umană funcționează sigur cu algoritmul "uită ce e urât și ține minte numai ce e frumos". Eu îmi aduc aminte de drumul de la Viștea la Vf. Moldoveanu (alt. 2544m) ca fiind foarte ușor, ca o plimbare. Totuși, ne-am întrebuințat nițel coborând și urcând printr-o porțiune destul de periculoasă de care NU îmi aduc deloc aminte. E posibil, deși destul de improbabil, să fi apărut mai recent, în urma unor prăbușiri, etc. Rog pe cei ce au mai fost să îmi confirme / infirme. Cu toate astea, în 15 minute am ajuns pe Moldoveanu:

Și o fotografie:

Apoi, după ce am coborât de pe Vf. Viștea, cerul a început să se înnoreze, așa că am început să ne grăbim puțin. Nu am mai făcut fotografii / panorame, din păcate. Oboseala a început și ea să-și spună cuvântul. Coborârea până în șaua Orzănelei n-a fost chiar plăcută, genunchii și degetele de la picioare și-au primit porția.

Traseul până în șaua Podragului n-a fost deloc greu. Din șaua Orzanalei se merge pe o cvasi-cotă de nivel pe la poalele Vf. Ucișoara (alt. 2418m) și Vf. Ucea Mare (alt. 2434m), apoi se urcă puțin prin stânga Vf. Corabia (alt. 2406m). Se coboară într-o șa și apoi, ultima redută, urcarea pe lângă Vf. Tărâța (alt. 2414m). Satisfacția de a vedea în sfârșit șaua Podragului (alt. 2307m) și cabana din căldare a fost imensă. Mai ales că acum 11 ani nu am văzut nimic din această porțiune de drum, din cauza unei cețe groase. Coborârea n-a fost ușoară, punând capac unei zile foarte obositoare dar cu foarte multe satisfacții. Am ajuns la Cabana Podragu (alt. 2136m) la ora 7:30 PM. Niciodată n-a fost atât de confortabilă o simplă saltea și o pernă pe care să-ți pui capul (da, am dormit la saltele, pentru că era aglomerat și toate locurile de la priciuri erau ocupate).

A doua zi n-am putut dormi prea mult, mai ales că primisem avertizări de la cabanieră că s-ar putea să fie averse după-amiază. Ne-am pornit la 9:20 AM din nou în sus către șaua Podragului, unde am ajuns după 40 de minute. Vremea nu s-a schimbat cu mult față de ziua precedentă, doar vântul a fost puțin mai puternic și cerul puțin mai înnorat.

Din șaua Podragului am mers pe la poalele Vf. Podragu (alt. 2462m), coborând ușor către Lacul Podu Giurgiului (alt. 2264m). Acolo s-a făcut recent și un refugiu nou-nouț, asemănător cu cel din Fereastra Mică. Având în vedere că micul dejun a fost hrănitor, am revenit cu panoramele:

Din Podu Giurgiului se pornește un urcuș destul de dificil pe Vf. Mircii (alt. 2461m), care este ocolit de puțin prin partea dreaptă. Se merge apoi pe "balconul de sus", de unde priveliștea cu lacul și cu creasta e minunată:

Poteca lasă în stânga Vf. Arpașul Mare (alt. 2468m), și apoi cotinuă către Vf. Arpașul Mic (alt. 2461m) pe o veritabilă creastă: prin șaua Vârtopului se merge pe o potecă lată de câteva zeci de centimetri, cu valea și lacul Buda în stânga și cu valea Arpașului Mare în dreapta:

La sfârșitul acestei porțiuni se află Monumentul Nerlinger:

După monument, drumul părăsește creasta și coboară destul de abrupt prin dreapta Vf. Arpașul Mic, în vale. Apoi, urcă până într-o mini-șa, de unde continuă lin, uneori foarte îngust (sunt cabluri pentru susținere), către porțiunea numită sugestiv "La 3 pași de moarte":

La 3 pași de moarte mi se pare mai ușor venind dinspre Podragu. Trebuie să cobori de două ori pe lanțuri și să urci doar o dată. Invers e puțin mai dificil, dar doar în condiții de vreme rea (ploaie, ceață, orice ar putea face piatra să fie udă și mâinile să înghețe sau să alunece pe lanțuri). Am făcut doar un filmuleț cu Luisa coborând prima porțiune:

După ce am trecut cu bine de această porțiune, am ajuns în portița Arpașului (alt. 2175m), unde ne-am întâlnit cu traseul alternativ (ce pornea de la Podragu pe la lacul Podrăgel) și ne-am pozat cu Fereastra Zmeilor:

Din portiță am pornit ușor prin stânga Turnului Vârtopel (alt. 2385m), pentru ca apoi să coborâm abrupt în Căldarea Fundu Caprei. Între timp, traseul devenise foarte aglomerat cu turiști ce veneau dinspre Bâlea. Fiind week-end, e un lucru normal. Erau și grupuri de 20-30 de oameni, mai mult sau mai puțin pregătiți să ajungă la Podragu. Nu mă refer la pregătirea fizică (nici nu știi ce poate face corpul tău cu suficientă voință ...) ci la echipament: am văzut și turiști cu geantă de voiaj, cu adidași, etc.

Din motive obiective, acum 11 ani nu am mai făcut ascensiunea până la Vf. Capra (alt. 2494m), deoarece în căldarea Fundu Caprei era o banchiză impresionantă de zăpadă care acoperea o porțiune mare din potecă, și ne era frică să nu se prăbușească cu noi, fiind și foarte cald. Atunci am coborât de-a dreptul până la Transfăgărășan, și de acolo am pornit pe jos până la Bâlea.

Acum, însă, motivele au fost mai puțin obiective, pentru că, sincer, ne-am cam înecat ca țiganul la mal în fața ultimului vârf. Credeam că o să fie mai bine să coborâm și apoi să luăm autostopul până la Bâlea. Totuși, ne-am înșelat, pentru că mașinile stăteau într-o coadă de circa 3 km, coada întinzându-se până înainte de cantonul Salvamont de la cota 2000. Am coborât din autostop și am pornit pe jos, întrecând bine coloana de mașini, și trecând și prin tunel "de cealaltă parte a zidului".

A fost o drumeție plină de amintiri, de satisfacții și de emoții. Doresc oricui iubește muntele să încerce să meargă prin aceste locuri, pentru că fiecare strop de transpirație o să fie bine meritat.

Filarmonica de comedie

2011-05-11T00:20:00.000+03:00

Îmi place să fac fotografii la piese de teatru. E puțin intrusiv, dar e genial. Mai vreau!

Toate fotografiile în galeria de aici.

What is this place?

2011-02-20T01:33:00.002+02:00

Where am I?
Does there anybody hear me?

În curând mai multe fotografii și câteva cuvinte despre concertul Perfect de joi.

byron Underground, partea a II-a: Concertul

2010-12-05T01:39:00.002+02:00

N-am avut prilejul de a fi în public atunci când s-a filmat primul DVD unplugged, Acoustic Drama. Mi-am spus că nu o să mai pierd o asemenea ocazie, și nu am pierdut-o.

Oboseala drumului a trecut subit atunci când am făcut primii pași în salină. Ați și văzut de ce. Eram tare curios cum o să se combine acustica unei săli atât de imense cu sunetul byron, și mai ales cu vocea lui Dan. Primele indicii le-am aflat de la primele lovituri de premier pe care Marcel Moldovan, toboșarul, le-a făcut. Credeam că o să pice totul pe noi.

Evident că lucrurile n-aveau să rămână așa, astfel încât Marcel a fost "ostracizat" de ceilalți printr-un perete de plexi-glass. Asta făcea ca sunetul să fie izolat cum trebuie, și totul să fie la intensitatea dorită. Foarte frumos și profesionist.

Scena a căpătat formă încetul cu încetul, atât partea muzicală cât și partea vizuală.

Elementul forte al echipei de filmare a fost, ca și la Târgu Mureș, macaraua. Cred că s-au reușit niște cadre de excepție cu ajutorul ei.

Cu această ocazie am aflat că obiectivele foto nu sunt nici pe departe la fel de scumpe precum cele video.

După ce s-au făcut toate probele, după ce s-au acordat toate instrumentele, inclusiv cele 4 chitare acustice ale lui Dan, cele 3 electrice ale lui Costin, și cele două bass ale lui Dănuț, s-a pornit la drum. Mă rog, ce am scris eu aici în câteva fraze și câteva poze s-a întâmplat în ore bune, și nu fără multă transpirație din partea tuturor.

Drumul însă a fost destul de meandrat, cu pauze pentru refill pentru echipa de filmare, artiști și echipa tehnică. Deoarece întreg concertul va fi HD, pe suport blu-ray, spațiul de stocare a filmării a ridicat problemă. Filmul HD raw ocupă foarte repede tot spațiul pe care îl are la dispoziție pe carduri, oricât de mari ar fi, acestea necesitând goliri periodice.

La piesa "Vitruvian Man" am ieșit din rândurile publicului binecuvântat cu scaune încălzite (da, știu că vă vine cu greu să credeți, dar scaunele amfiteatrului se încălzeau electric atunci când te așezai pe ele) și am urcat deasupra scenei, ca să aud ecoul salinei. A fost incredibil, am simțit până în șira spinării refrenul. Și un paznic din staff-ul salinei, care până atunci stătuse jos undeva departe, s-a ridicat în picioare și s-a apropiat. Nu știu dacă înțelegea limba engleză, însă nici nu cred că era nevoie.

N-aș vrea să fiu spoiler și să spun mai mult decât se poate vedea din fotografii. Mă voi rezuma la a parafraza tag-line-ul celui de-al 3-lea album byron:

“Piesele de pe A Kind Of Alchemy îți sunt cunoscute deja. Le-ai auzit prin concerte, le-ai ascultat în mașină sau la radio. Unora le știi versurile pe de rost. Sunt însă unele pe care niciodată nu le-ai auzit așa cum o să fie pe DVD-ul ăsta."

Restul de fotografii le puteți vedea în albumul de aici.

byron Underground, partea I: "La Răcoare"

2010-12-01T16:02:00.003+02:00

După cum probabil știți de prin comunicate de presă și de pe rețelele de socializare, week-end-ul trecut, trupa byron a coborât în "underground", la Salina Turda, pentru a susține și a filma un concert live la peste 100 de metri adâncime.

În partea I a acestei povești vă voi prezenta câteva imagini cu Salina, care a fost renovată recent și care arată foarte spectaculos. Din păcate, imaginile nu dau fluturașii din stomac pe care îi ai când mergi pe balcon la 120m deasupra. Așa că vă recomand s-o vizitați!

Lacul subteran

Balcoanele suspendate

Există și scări, pentru cei care se simt în stare

Liftul

Priveliștea de jos

Mese de biliard, mini-golf, chiar și o mini pistă de bowling

Podul către insulă: limita de jos

Te poți plimba cu barca pe lacul extra-sărat

În principiu, ocupația principală a vizitatorilor e să exclame cât de tare e priveliștea :)

În salină există și un amfiteatru, strategic plasat într-un colț al ei. Mai multe despre ce s-a întâmplat acolo în episodul următor!

Shoot-out

2010-10-18T15:09:00.004+03:00

Sulina

2010-09-04T12:53:00.010+03:00

N-am mai scris de mult. Vara a fost plină de drumuri minunate, de locuri minunate și de oameni minunați. Hai să vă arăt niște fotografii.

Să încep cu Sulina. Citisem recent un articol bun în Adevărul despre Sulina. Ca și multe alte așezări umane din Deltă, suferă de sărăcie, și de frumusețe. Am mai fost și anul trecut, dar anul ăsta am pătruns mult mai adânc în sălbăticie, pe canale:

După 2 ore de mers cu catamaranul, am ajuns la satul Letea. Știți, unde e pădurea Letea. Această pădure e crescută pe bancurile de nisip, ca și cum ar fi în mijlocul deșertului. Un ghid local ne-a făcut un tur cu principalele locuri și priveliști din pădure. Am mers cu o mașină Safari, un "hibrid" construit manual pornind de la un șasiu de Aro:

Printre altele, am văzut un stejar vechi de 700 de ani:

Am găsit și niște liane și ne-am jucat de-a Tarzan:

Am făcut baie într-un ghiol foarte sărat, și aparent fără fund, deși localnicii insistau că are doar 4-5 metri. Apoi, ne-am întors la canal și am pornit spre Sulina, cu apusul în spate:

A doua zi ne-am sculat de dimineață:

Am pornit spre vărsarea Dunării în mare, ca să vedem pelicanii, pescărușii și farul:

Mai multe fotografii găsiți în albumul de aici.

Suburbia Afterlife

2010-06-14T23:03:00.004+03:00

Good music, perfect lighting: Persona, live la Clubul Țăranului Român. Ascultați noul album, Suburbia Afterlife. Merită.

AS team poster, ep. 1

2010-03-19T10:57:00.003+02:00

Lucram. Am auzit în treacăt pe cineva zicând: "hai în sala de relaxare să facem brainstorming despre poster". Cu greu m-am desprins de birou, pentru că trebuia să termin ceva ce mă pisa pe nervi (asta e bună pentru adăugat în lista cu "face sens", nu?).

Posterul fiecărei echipe trebuia:

să reflecte și să reprezinte personalitatea echipei
să reprezinte rezultatele și performanța echipei
să arate că facem parte dintr-un mediu multicultural
să arate pasiunile și activitățile pe care noi, membrii echipei, le împărtășim.

Acolo am ajuns la concluzia că:

Trebuie să fie ceva mai puțin subtil decât încercările precedente de a ne sumariza echipa și activitatea (vezi steagul, prietenii știu de ce).
Trebuie neapărat să aibă format de demotivator.
Trebuie să găsim un tagline cu impact.

Am trecut prin diverse variante până am ajuns la ideea unui grafic alcătuit din mâinile noastre. Inițial graficul trebuia susținut de mâinile noastre, dar ne-am gândit că ar fi arătat ciudat, ca și cum noi ne-am fi agățat de grafic. La tagline încă nu ajunsesem la o versiune finală. Am zis că poate fi lăsat la urmă. Asta era joi, 18 februarie.

Zis și făcut, vineri am venit cu camera la serviciu și am făcut câteva fotografii. Ne-am distrat puțin, am încercat diverse configurații și locații, urmând apoi ca eu să le prelucrez în Photoshop și să iasă ceva coerent. Nu îmi era deloc clar cum o să fac asta. Pentru fotografiile din concerte nu sunt necesare decât niște retușuri ușoare. Din cauza asta am avut mult de muncit la procesarea ulterioară. Lipsa luminii și decorul au creat multe probleme. Totuși, atunci ne-am simțit bine:

Având în vedere că echipa BitDefender Antispam se împarte în două orașe, București și Iași, de fiecare dată doborîm bariera distanței prin comunicare eficientă. Și acum trebuia să facem asta, mai ales că rezultatul final trebuie, și în acest caz, ca întotdeauna, să fie coerent.

După cum veți vedea în episodul următor, însă, cei de la Iași au fost mai bine organizați decât noi.

These hands

2010-03-11T11:20:00.003+02:00

Later edit: m-am hotărât să postez și un making of al acestui poster. Asta ca să evidențieze cum ideile prind viață și se concretizează, nu cum sunt copiate de pe internet.

Mogosoaia

2010-03-01T13:08:00.002+02:00

Nu mai puteam sta în casă. Am ieșit și am respirat aerul curat, și mirosul ăla de după ploaie.

Între timp, a venit primăvara. Abia aștept soarele și vântul și mirosul de flori. Și ziua lui Vișan, și picnicul de acolo :)

Happy mărțișor!

Daniel

2010-02-04T00:19:00.007+02:00

Ăsta e printre puținele posturi care nu conțin imagini făcute de mine. Totuși, nu despre mine e vorba, ci despre Daniel. Pe www.danielraduta.ro își spune chiar el povestea, care sună cam așa:

M-am nascut in 1981 intr-o frumoasa zona de deal a Buzaului, unde cresc multe … mere ionatane.
Avantul tineretii m-a adus in Bucuresti, unde am facut Politehnica, facultate ce, suprinzator pentru unii, a avut un impact foarte mare asupra vietii mele: acolo mi-am cunoscut iubirea, multi dintre prietenii actuali si de pe holurile ei am fost recrutat de BitDefender.
Eu si cu Raluca ne-am luat si cu acte-n regula si am reusit sa ne mutam si la casa noastra. Ne-am gandit noi ca va fi cam mare pentru doua persoane, ne-am pus pe treaba si … asteptam un baiat peste putin timp, in martie. Care se dovedeste foarte activ inca de pe acum.
Prieteni multi mi-am facut si la BitDefender, unde am ramas sa ma bucur de atmosfera extraordinara pana prin octombrie anul trecut (2009).
Cand destinul mi-a aplicat o lovitura in plin, care m-a aruncat la podea. Dar n-as vrea in ruptul capului sa stau acolo mai mult de 9 secunde si sa fiu declarat knock-out. Am fost diagnosticat cu leucemie acuta limfoblastica, un fel de cancer al sangelui. Dupa ce am tratat-o cu succes pana acum, medicii au cazut de acord ca cea mai buna optiune pentru mine este un transplant de maduva, operatie care nu se poate efectua in tarisoara noastra draga. Si asa am ajuns acum sa sper ca o sa fiu ajutat sa-mi rotunjesc conturile (foarte subtiri fata de necesar) cu vreo 120.000 – 150.000€ in cel mai scurt timp posibil. Pentru ca da, aceasta procedura de transplant este una foarte costisitoare.

Daniel, un OM pe care am știut întotdeauna că mă pot baza, se bazează și el acum pe mine. Și pe tine.

Ce poți TU să faci? E simplu. Faci asta de fiecare dată când îți plătești factura la curent sau la internet. Deschide-ți site-ul de Online Banking, și fă o tranzacție către unul din conturile astea, deschise la Banca Transilvania:

EUR: RO72 BTRL 0640 4201 F027 12XX
RON: RO57 BTRL 0640 13HA F027 12XX

Îți ia două minute. Trei minute, că verifici de două ori dacă ai scris bine contul. Da, cei doi de X din coadă așa trebuie să fie. Mai dai un click și gata. Trei minute din viața ta, trei din a mea, trei din a câtor mai mulți oameni se adună și fac împreună o viață de om.

Dacă nu ai Online Banking, sau dacă nu locuiești în România, tot atât timp îți ia. Poți plăti și în contul lui Daniel de Paypal. NU te speria, poți face asta și fără să ai TU cont de Paypal. Trebuie doar să ai un card VISA (nu VISA Electron) sau MasterCard (nu Maestro). Încă nu m-am prins cum să bag aici butonul cu "Donate", dar o să aflu în curând. Până atunci, poți intra chiar tu aici și poți dona:

http://danielraduta.ro/?page_id=109

Dacă ai și un site sau un blog, mai poți face ceva: poți face și tu povestea cunoscută mai departe. Cu un link și câteva cuvinte, sau pur și simplu cu un banner:

Codul HTML pentru banner este:

Uite, chiar și eu am dat acuma copy/paste și am înlocuit banner-ul ăla din dreapta care ducea către profilul meu de LinkedIn, care oricum e complet neinteresant.

Pe site-ul lui Daniel poți afla mult mai multe informații despre el, despre boala lui (eu unul nu știam prea multe despre leucemie), poți vedea documentele cu deciziile medicilor, și, de asemenea, progresul procesului de donare.

Viitorul sună bine!

byron Mojo

2010-01-23T15:23:00.005+02:00

Primul concert byron pe anul ăsta. Cu forțe proaspete, în clubul Mojo. Adică fostul Backstage, care s-a rebranduit. Pe bune, nu mai țin minte cum arăta înainte, dar acum mi-a plăcut. Parcă mai mult spațiu, bere albă nefiltrată la bar, tot ce ți-ai putea dori.

Trupa byron s-a alăturat deja sloganului "Începem concertul cât mai aproape de ora scrisă pe afiș", așa că nu s-au lăsat prea mult așteptați, și totul a început în forță:

La tobe, Cristi Mateșan a avut lângă el mascota clubului, atrăgând astfel și mai mult atenția (dacă mai era nevoie).

A demonstrat că se descurcă bine chiar și cu un singur băț:

Ba, cred că s-ar descurca foarte bine și fără niciun băț:

Până și 6fingers s-a retras la o bere la umbră, sub clape, ca să nu fure atenția de la solo-ul colegului său de trupă:

Chiar la final, chiar sub ochii admiratorilor:

... distorsul de la chitara lui Dan a avut probleme. Însă, spectacolul trebuie să meargă înainte, și Dan a împrumutat chitara electrică a lui Costin pentru un 1-man "Lazy":

Nu e ca și cum Costin nu s-ar fi descurcat de minune cu ea. Privirile celor din public sunt elocvente. Și privirea lui Dan ar fi fost, dar e cu spatele:

Acestea fiind zise, vă invit la următorul concert, de data asta acustic, la Clubul Țăranului Român, sâmbătă, pe 30 ianuarie.

P.S. Trupa și-a făcut și un blog, în care găsiți istorioare foarte interesante despre drumurile anevoioase de la idee la lucrul sfârșit, și nu numai: www.byronmusic.ro/blog/

Please, could you stop the noise ...

2010-01-06T23:44:00.008+02:00

... I'm trying to get some rest ...

Îmi cântă de câteva zile piesa asta în cap, și mai ales versul ăla cu "Ambition makes you look pretty ugly"...

Compromise

2009-12-07T18:16:00.001+02:00

Dublin, Ireland

Iulia Hasdeu

2009-11-09T12:20:00.004+02:00

Era frumos afară. Am profitat de asta și am fost să vizităm castelul Iulia Hasdeu, din Câmpina. A fost interesant, din multe puncte de vedere: castelul, povestea, și mai ales curtea liniștitoare.

O să mai editez postul ăsta și o să mai adaug și alte fotografii.

P.S. Nu sunt cel mai bun HDR-ist (n-am avut nici trepied, before you ask), așa că aștept sugestii :)

In vie

2009-11-08T19:29:00.003+02:00

O amică de-a mea a postat într-o zi niște poze făcute în vie. O vie din aia cum numai la televizor văzusem, în reclame. De-atunci mi-am dorit să ajung și eu acolo. Am reușit. E genial, mai ales când soarele apune în lacul Leman.

Welcome, friends! NOT!

2009-10-28T22:09:00.002+02:00

Asta e bună de pus pe icanhascheezburger.com :)

Happiness ... (part 5)

2009-10-28T22:04:00.002+02:00

Happiness ... (part 4)

Alchemy

2009-10-21T18:17:00.004+03:00

We are lost in a maze, got a wrong map, but such a beautiful view ...
On my own, looking for answers, my ideals are growing down ...
I don't want to entertain you, your tuxedo's tight, safe keeping your soul ...
My knees are already shaking, I feel alive to the bone ...
The world was supposed to be just fine ... but the sky's still clear underneath.

Just mixing the ingredients doesn't do the thing. It takes a lot more than that. Something really special:

byron underground

2009-10-21T17:21:00.002+03:00

Joi 14 octombrie, trupa byron a susținut două miniconcerte la metrou, cu o săptămână înaintea lansării noului album, "A Kind of Alchemy". În spiritul nonconformist cu care ne-a obișnuit, trupa a abordat o strategie originală și îndrăzneață pentru promovarea noului produs discografic. Au coborât, la propriu, în underground, și au cântat câte două piese în stațiile de metrou Universitate și Romană.

Influence

2009-10-20T16:53:00.005+03:00

Pentru poza asta n-am folosit niciunul din obiectivele foto din dotare.

Influența ajută.

Aplauze

2009-10-08T14:14:00.003+03:00

Mi-e dor de-un concert byron... Coming soon, pe 23 octombrie, în Silver Church.

The night

2009-10-07T20:14:00.001+03:00

Portul Lausanne-Ouchy, Elveția

Diggin' a Hole

2009-10-01T12:36:00.012+03:00

Îmi aduc aminte de concertul byron de la Bluzău:

Pe lângă schimbările din componență, Byron au venit cu o altă surpriză: o piesă nou-nouță, în primă audiție: "Diggin' a hole". Piesa e promițătoare, și sper să se alăture celorlalte în următoarele concerte.

A trecut ceva timp de-atunci. Și așa s-a întâmplat: piesa s-a alăturat celorlalte, nu doar în concertele ce au urmat, ci și pe un nou album: A Kind Of Alchemy.

Piesa e foarte proaspătă, sunetul e bine închegat, și versurile sunt, aparent, mai puțin serioase, parcă îndemnându-te s-o fredonezi în drum spre metrou:

De ce aparent? Pentru că, dacă asculți, și nu doar auzi, s-ar putea să desprinzi înțelesuri și să redescoperi atitudini pe care le vezi de mult în jurul tău.

Your smile to keep the trouble out

2009-09-16T22:48:00.005+03:00

Happiness ... (part 4)

2009-09-11T18:38:00.002+03:00

Happiness ... (part 3)

Sunday morning

2009-09-01T14:49:00.001+03:00

In response to"This life..." by Ștefan Papin.

Jucarii pentru oameni mari

2009-08-26T16:50:00.001+03:00

States of mind

2009-08-05T16:10:00.001+03:00

Clear view upwards (part II)

2009-07-27T14:52:00.003+03:00

Sibiu, România

Clear view upwards (part I)

Clear view upwards

2009-06-26T17:51:00.002+03:00

Hands full of heart

2009-06-18T17:35:00.004+03:00

Sau, ca să citez un bun prieten de-al meu: "Eu i-aș fi zis mai degrabă 'Flow'... Sau 'Cum să-ți trăiești pasiunea', Part 1".

Different approaches

2009-05-17T20:31:00.004+03:00

Puteți vedea și restul fotografiilor din cele două seri de la Clubul Țăranului aici.

O notă personală: concertul acustic mi-a plăcut mult mai mult decât cel de la Palatul Copiilor, chiar și pentru simplul motiv că atmosfera a fost mult mai caldă: artiștii erau în mijlocul mulțimii, publicul era aproape de ei, erau accesibili, aș zice, și nu undeva departe, pe o scenă.

I've got no shadow

2009-04-22T12:00:00.005+03:00

My shadow is sweating...
At a closer look I've got no shadow...
I've got no shadow at all .. around me
Is a desert day.

Piesa de dimineață:

Și postul de dimineață, by Fotogravika.

byron electric-acustic

2009-04-22T01:09:00.002+03:00

byron va cânta electric vineri, 24 aprilie și acustic sâmbătă, 25 aprilie pe scena Clubului Țăranului, ambele concerte începând cu ora 21:00. Este pentru prima dată când byron cântă acustic într-un club. Concertele vor avea același playlist (teoretic), dezvăluind două abordări diferite asupra muzicii.

Parteneri:

24-FUN
Bestmusic.ro
Radio Guerilla
Casa De Traduceri
sherocks.ro.

Lens hysteria

2009-04-21T16:25:00.003+03:00

Nici pe departe la fel de inspirat ca "Iepure hysteria" al Alexandrei Sandu.

Alexandrina - Om de lut

2009-04-12T23:08:00.004+03:00

Îmi place Alexandrina Hristov. Are o sensibilitate aparte, pe care o transmite ușor în primul rând prin vocea ei inconfundabilă. Atunci când asculți muzica ei, chiar și dacă nu ești atent și la versuri, trăiești o experiență inedită. Mai lipsea ceva din tabloul pictat de ea în mintea mea: o reprezentație live. Care a avut loc joi, 9 aprilie, în Silver Church.

Am ajuns acolo cam cu 15 minute după ora 9, cea care era anunțată pe afiș. Am fost surprins să găsesc o coadă de aproximativ 20 de metri la intrare. Înauntru nu aveai loc să arunci un ban. Recunosc că nu mă așteptam deloc la o asemenea prezență, și mai mult ca sigur că nici Alexandrina nu se aștepta. Pentru că a pătruns pe scenă destul de emoționată, și a cântat primele două piese cu o voce vizibil afectată de acest lucru. Până la urmă și-a revenit, și totul a fost foarte frumos.

Inițial, la văzul aglomerației, am renunțat la ideea de a mai face fotografii. Mi-am găsit un locșor undeva în public, și am ascultat cuminte, văzând imagini mai mult pe LCD-urile de pe pereți decât direct. Însă atunci când s-a ivit o oportunitate de a surprinde imagini, chiar dintr-o locație foarte bună, nu am refuzat, și am luat contact de foarte aproape cu spectacolul de pe scenă.

A fost un spectacol reușit. Mi-aș dori să o văd mai des pe scenă pe Alexandrina, alături de instrumentiștii ei de excepție, dintre care nu pot să nu îl menționez pe Petrică Ionuțescu (clape, acordeon și trompetă, la care a făcut un solo memorabil).

In sfarsit

2009-04-05T01:48:00.004+03:00

In response to "Verde crud", by Vika.

In the spotlight

2009-03-30T18:17:00.003+03:00

Sex with onions

2009-03-19T01:25:00.000+02:00

Așa se numește albumul cu care Oigăn Nuțescu a debutat solo. Odată cu lansarea albumului a avut loc și un concert, la Silver Church. O locație potrivită pentru concerte, după părerea mea: loc destul de mult, lumini foarte bune, sonorizare bună, interior atractiv.

E târziu. Nu vreau să mă lungesc prea mult cu vorba. Vreau, totuși, să spun că:

Tu. Tu ești fum de țigară.
Tu ești o mască de ceară.
Tu ești o privire dintr-o umbră,
Ești o tăcere deasă și lungă ...
Tu ești un tren care nu mai pleacă,
Ești un pește care se îneacă.
Tu ești o scrisoare ce moare-ntr-un plic.
Eu nu sunt nimic.

Denisse

2009-03-18T00:07:00.005+02:00

Nu știu a cui e pălăria din aceste fotografii.

See original post here, by Ștefan Crăciun.

Far away

2009-03-11T23:01:00.000+02:00

Hands of blue

2009-03-09T10:21:00.001+02:00

100

2009-03-03T02:16:00.001+02:00

Au trecut o sută de postări. În acest timp nu m-am schimbat foarte mult. Dar nici foarte puțin.

Am descoperit cât de bun e batonul cu susan:

Am descoperit că e bine să fii pregătit să apeși pe declanșator - s-ar putea să merite:

Am descoperit că din ingrediente simple se pot face lucruri foarte bune, dacă știi cum să amesteci:

Am descoperit că atunci când soarele apune, umbrele se dilată:

Am descoperit că e important să duci un lucru la bun sfârșit odată ce l-ai început:

Am descoperit că dacă te apropii destul de mult, poți observa detalii care la prima vedere îți scapă:

Am descoperit (de câte ori...) că e fun să fii copil, și nu te poate opri nimeni:

Am descoperit abia mult mai târziu că aș fi putut numi poza asta "Artistic Photo FAIL":

Am descoperit că, deși ai putea, nu trebuie să muți munții ca să fii special:

Am descoperit, iarăși după mult timp, care e numele ei de familie:

Am descoperit că nu sunt prea multe lucruri care au loc la voia întâmplării:

Am descoperit cum e să vorbești singur în timp ce te holbezi la lună până la gât în apă:

Am descoperit că uneori merită așteptarea:

Am descoperit că e bine să mă gândesc de două ori atunci când ezit să fac un lucru:

Am descoperit muzică. Muzică bună:

Am descoperit că e superb să cânți cu aparatul de fotografiat la ochi:

Am descoperit multe lucruri. Și pentru asta sunt recunoscător multor oameni. Și multor întâmplări. Și multor locuri.

Goodies

2009-02-26T00:39:00.002+02:00

Later edit:

Țânțar
Freeze
Hear myself
Miez de zi
One life left
Mirror
Curse
Just 2 tell
One 4 each day - asta nu se vede dar așa e :)
Sitar
R.I.P.
Fuel
Dictionary
1000
Evil eye
Butterflies

In the end, I just wanna say that "I wanna be a lover to nobody else but myself!". Enjoy!

The Elder Gods

2009-02-25T23:54:00.001+02:00

Vitruvian Man

2009-02-19T00:02:00.004+02:00

Vineri, 13 februarie, la Clubul Țăranului Român a fost concert Byron. Primul concert din 2009 al acestei trupe. Ca de obicei la astfel de evenimente, MȚR-ul a primit multă lume bună, dornică de a simți farmecul live al acestei muzici, unii pentru prima oară, alții deja binecunoscuți.

De ceva timp încoace, Byron au atras de partea lor un partener media important, și anume Nokia. Împreună au pus pe roate Creat De Tine, un loc în care trupa a împărtășit experiențele media din turneul unplugged Acoustic Drama pe de o parte, și în care artiștii au fost încurajați să-și facă cunoscut talentul, oricare ar fi el, de cealaltă parte. S-a ținut și un concurs, iar toți cei care au participat cu creații (printre care m-am numărat și eu) au fost invitați și la concert.

Piesele binecunoscute de pe vechiul album, care au fost fredonate parcă de întreaga sală, au fost înțesate cu piese de pe noul album. Visez și acum la momentele în care o să ascult nu doar în concert acel strigăt de conformare: "Get in liiiiiine, boy!" din piesa Zeitgeist, sau acel refren cântat cu brațele deschise: "Feeeeeel aliiiiiive to the bone!" de pe Vitruvian Man.

Nu aș putea să nu remarc faptul că trecerile dintre piese au fost mult mai plăcute, și concertul a fost mult mai coerent muzical. Mi-ar plăcea tare mult să se continue în această direcție.

Jocul de lumini a fost reușit și, deși uneori cam strident pentru senzorul meu la ISO-1600 (dar asta a fost doar problema mea), a creat niște imagini frumoase.

Ah, da. Tricoul lui 6fingers. De mare efect. Mă rog, nici cadrul ăsta nu se lasă mai prejos:

După jumătatea concertului, a urcat pe scenă câștigătorul concursului Creat De Tine, și anume Cătălin din Brașov. Fotografiile lui au fost imprimate de cei de la Nokia și expuse la MȚR - unele din ele mi s-au părut chiar reușite.

Concertul s-a încheiat apoteotic, nu cu coverul după Noir Desir - Lazy, cum a strigat cineva din public, ci cu piesa obișnuită pentru finalurile concertelor recente: I Don't Want To Entertain You, în care fiecare membru al trupei a participat cu câte un solo. Da, pe bune, și mie mi s-a părut cel mai tare cel al lui Vladi.

Iordache la MTR

2009-01-25T17:41:00.005+02:00

Din nou muzică bună la MȚR. De data asta a fost un concert organizat de Institutul Polonez. Nu am apucat să aflu prea multe detalii despre circumstanțe.

Later edit: Institutul Polonez (sau IP) si-a lansat un nou logo, un nou blog (www.getyourip.ro) si un concurs care ne invita pe toti sa ne jucam cu logoul lor. Mulțumiri lui Silviu Dancu pentru completare.

Cert era că o să cânte un duet polonez, urmat de Iordache. Cum am întârziat puțin, am intrat deja în atmosferă. Una foarte plăcută, făcută de stilul care, după umilele mele cunoștințe, cred că se numește Nu Jazz (aștept să mă corectați dacă e nevoie).

Dariusz Makaruk a venit cu niște ritmuri foarte plăcute urechii:

în timp ce Włodzimierz Kiniorski, sau Kinior, cum îl găsiți pe net, adăuga condimentele bine venite cu ajutorul unei multitudini de instrumente:

După încheierea reprezentației, a urcat pe scenă trupa Iordache, în aplauzele publicului care era nerăbdător.

Trebuie să spun, spre rușinea mea, că nu am fost niciodată la un concert Kumm (aș putea să vă enumăr câteva scuze pertinente, dar n-o s-o fac). Așa că era pentru prima oară când îi vedeam pe Mihai Iordache la saxofon și pe Eugen Nuțescu (sau Oigăn, cum îl știu fanii) la chitară.

Alături de cei doi a strălucit la chitară electrică Sorin Romanescu:

La chitară bass, Uțu Pascu a făcut pereche perfectă cu tobarul Tavi Scurtu, care m-a făcut din nou să vreau să m-apuc de lecții de baterie:

Oigăn a fost dezlănțuit. Am fost la câteva concerte, dar pot să spun că el câștică premiul pentru cel mai fotogenic chitarist din câți am văzut până acum:

Alături de componenții trupei, pentru trei piese, a urcat pe scenă și Adrian Boteanu cu muzicuța lui. Cu o prezență scenică discretă, Adrian nu s-a lăsat mai prejos și a obținut aplauzele publicului, care, sper, îl vor încuraja pentru următorul concert.

Cireașa de pe tort a fost duetul dintre Iordache și Kinior, aducându-mi aminte, parcă, de faptul că muzica Jazz nu are linii stricte, ci se bazează foarte mult pe creația de moment a artiștilor.

All in all, a fost o seară frumoasă. O să mai merg la concertele lui Iordache. Și aș dori ca la următorul concert publicul să fie cel puțin atât de numeros. Un public care a primit tot ce și-a dorit, și mai mult, din partea acestor oameni talentați.

The sense of touch

2009-01-24T13:26:00.001+02:00

Genial

2009-01-17T00:56:00.004+02:00

Mai ții minte când povesteai că oricât de mult ai asculta piese de-ale Adei Milea, n-o să trăiești nici măcar o zecime din cât trăiești având-o în față pe scaunul cela? Așa e.

The blue

2009-01-11T02:15:00.003+02:00

Satisfaction

2009-01-11T02:13:00.001+02:00

Visible marks

2008-12-29T10:28:00.000+02:00

Happiness ... (part 3)

2008-12-20T18:21:00.003+02:00

Happiness ... (part 2)

Nopti in lumini (part 2)

2008-12-15T00:04:00.004+02:00

Nopți în lumini (part 1)

Dreams in miniature

2008-12-14T03:13:00.000+02:00

Aproape

2008-12-08T00:35:00.006+02:00

Mai ții minte? Acum doi ani și-un pic ce se poate neglija? Tot atât de aproape stăteam. Tot aici. De-atunci și până acum nu s-au schimbat prea multe lucruri. Dar nici prea puține.

Byron la Bluzau

2008-11-24T21:36:00.007+02:00

În zilele de 21 și 22 noiembrie 2008 a avut loc a 13-a ediție a festivalului Bluzău. Am ajuns cu chiu - cu vai la Buzău, deși eram rupt de oboseală după petrecerea anuală BitDefender, și chiar n-am fost uimit de faptul că s-a întârziat debutul și că nu s-a respectat programul. De data asta, însă, a fost în avantajul meu. M-am uitat puțin în jur și am observat oameni care mi-au marcat copilăria și adolescența: Tolea Poștovei, Florin Artene. De la ei începea muzica bună în Buzău, fie că era la radio Campus sau Media, fie că era la Top T.

În debut au cântat cei de la Platonic. Nicu Patoi la chitară, Berti Barbera la voce și percuție. Excuse me while I kiss the sky ...

Tolea a fost nu doar organizatorul, ci și maestrul de ceremonii al serii, prezentându-i pe cei de la Byron. Aceștia au urcat pe scenă cu puțin trac, parcă:

Emoțiile au fost oarecum firești, deoarece trupa a suferit două schimbări foarte recente:

Ovidiu Baciu la tobe
Vladimir Sateanu la bass

Deși acesta e abia al doilea concert în această formulă, totul a decurs foarte bine, cel puțin din punctul meu profan de vedere.

Nu știu cum face, dar 6-fingers reușește de fiecare dată un solo diferit pe "Losing control". Nici acum nu s-a lăsat așteptat.

În sfârșit, a venit și momentul mult-așteptat (cel puțin de mine, ca fotograf) în care Costin Oprea s-a simțit în elementul lui. Jos cu pălăria:

Trebuie să recunosc că mi-a plăcut atât evoluția cât și prezența scenică a celor doi noi membri ai trupei. Mai ales a lui Vladimir, care ... face față unui bass:

Pe lângă schimbările din componență, Byron au venit cu o altă surpriză: o piesă nou-nouță, în primă audiție: "Diggin' a hole". Piesa e promițătoare, și sper să se alăture celorlalte în următoarele concerte.

Ah, și era să uit: Clara, care, din spatele pupitrului (acolo unde ne-a obișnuit cu prezența la fiecare concert de ceva timp încoace), acum participă cu backing-vocal-uri bine-venite pe "Blow up my tears", "Crossroads", "Diggin' a hole", "Losing control" și "The dawn of a drunk bum":

All in all, a fost o repetiție reușită pentru concertul aniversar de pe 30 noiembrie, în care trupa sărbătorește tot pe scenă, acolo unde se simte cel mai bine, doi ani de ființă.

Red and Black magic

2008-11-21T11:22:00.002+02:00

În curând mai multe fotografii de la petrecerea BitDefender de anul acesta!

Winter. Going AWAY.

2008-11-18T11:07:00.004+02:00

In response to "Winter. Going Nowhere" by Fotogravika.

Happiness ... (part 2)

2008-11-14T12:59:00.002+02:00

Happiness ... (part 1)

Nopti in lumini

2008-11-08T12:53:00.005+02:00

O fapta buna

2008-11-07T01:22:00.003+02:00

Luni seară a fost ultima parte a strângerii de fonduri pentru sprijinirea copiilor aflați în dificultate, ajutați de fundația Inocenti.

Raliul Iasi 2008 - grupa A

2008-11-04T01:32:00.003+02:00

La grupa A a fost o luptă destul de strânsă pentru podium în ultimele două etape de raliu. Mă rog, mai mult pentru locurile 2 și 3, titlul la această grupă fiind adjudecat deja de echipajul format din Adi Răspopa și Cosmin Diacu. Înainte de Raliul Avram Iancu, restul treptelor de pe podium puteau fi ocupate de oricare dintre cele 5 echipaje aflate în top. Revenind la rezultatele acestui raliu:

Locul 1: echipajul format din Adrian Răspopa și Cosmin Diacu. Trebuie să vă spun că deja de la primul raliu la care am fost spectator am învățat să recunosc atunci când se apropie Adi Răspopa. Sunetul caracteristic al micuțului Suzuki Swift forțat în permanență la limită de pilot e inconfundabil. Și ceilalți spectatori nu ezită să spună: "Fii atent! Se aude trompeta! :)" (asta poate și pentru că sponsorul principal al echipajului este Poșta Română). Răspopa n-a mers niciodată altfel decât la maxim. Și nu de puține ori a depășit limita, ieșind în decor, și căpătându-și pe bune porecla de "Rostogol" :).

Locul 2: echipajul format din Nistor Duval și Raoul Papp. Acest echipaj a avut un parcurs curat în acest raliu, situându-se, ca și în etapele anterioare, mereu în top. Face parte din trio-ul care ar face orice posesor de Citroen C2 mândru. La finalul campionatului, acest echipaj s-a situat pe poziția a III-a a podiumului.

Locul 3: echipajul format din Alexandru Filip și Gheorghe Nemeș. Poate și datorită implicării sponsorului principal, Orange, acest echipaj este foarte mediatizat. Se fac campanii la magazinele Orange din orașele în care se țin raliurile, toate probele sunt filmate din mașină din diverse unghiuri, site-ul oficial (www.alexandrufilip.ro) are o galerie video actualizată foarte rapid și oricine poate avea contact direct cu ce se întâmplă într-o mașină în timpul acțiunii. Dacă o să aveți răbdare să vedeți măcar câteva filmulețe, o să vă dați seama de importanța uriașă pe care o are experiența unui copilot trecut prin multe raliuri pe scaunul din stânga, și cum aceasta influențează parcursul lui Filip. Cei doi încheie al patrulea sezon împreună și, deși au ratat obiectivul principal, și anume clasarea pe podium la finalul campionatului, au respectul meu. Felicitări întregii echipe, inclusiv celei de PR, țineți-o tot așa!

Locul 4: echipajul format din Ernest Mulner și Eugen Pop. De echipajul Delcar Motorsport Brașov am fost cel mai apropiat, fiindcă din el face parte și fratele meu (pe al cărui blog n-ar strica să vă aruncați un ochi). Am intrat cu adevărat în atmosfera de concurs, am făcut cunoștință cu cei doi protagoniști, dar și cu oamenii din spatele lor: mecanicii (Silviu Baba, Alexandru Csiszar, Cătălin Prahoveanu) și directorul sportiv, Constantin Rusu (unul din cei mai valoroși piloți români, și un recunoscut tehnician pentru motoare de competiție și subansamble). Atitudinea optimistă a lui Ernest a propulsat acest echipaj în lupta pentru obiectivul stabilit, și anume podiumul la finalul acestui sezon. Din păcate, o serie de ghinioane au dus la câteva abandonuri în puncte cheie, cel din cadrul Raliului Avram Iancu împiedicând echipajul să mai poată obține ce și-au propus. Le urez mult succes în sezonul următor, și sper să fiu cel puțin la fel de aproape de ei. Diesel Power!

Locul 5: echipajul format din Bogdan Barbu și Petru Paler, pe un Renault Clio. Acest echipaj a câștigat la finalul acestui sezon și locul I la categoria debutanți. Felicitări, și la mai mare! Iată că se poate și cu Renault Clio :P

Locul 6, cu mențiune specială: echipajul format din Alexandru Mitroi și Sorin Colceriu. Aplauze pentru acest echipaj care a împins la maxim Citroen-ul C2 de fiecare dată, și care s-a clasat la finalul campionatului pe disputatul loc doi. N-ar strica, totuși, atât din partea lor, cât și din partea tuturor echipajelor, o prezență media mai bine punctată. Nu e deloc greu, un website cu câteva fotografii și date biografice nu e chiar rocket science.

Stați pe-aproape, urmează și un top mai scurt, ce-i drept, al grupei H!

Raliul Iasi 2008 - grupa N

2008-11-02T12:58:00.003+02:00

Mi-a plăcut la Iași. Orașul e încântător. Oamenii sunt interesanți, chiar și doar prin modul cum vorbesc. Deși vremea n-a ținut mereu cu noi, a fost o plimbare plăcută pe probe. Deși organizarea a lăsat uneori de dorit (mai ales în ceea ce privește indicațiile pentru drumul spre probe), macadamul a fost excelent si traseele imbinau cu succes porțiuni de viteză amețitoare cu porțiuni întortocheate ce generau, în majoritatea cazurilor, spectacol pentru public. Spectacol care nu a lipsit, în niciuna din zile pe probe, și mai ales la proba super-specială din fața Prefecturii și a Palatului Culturii.

Destul cu vorba, hai să vedem primele 5 echipaje clasate la grupa N:

Locul 1: echipajul format din Tapio Laukkanen și Harri Kaarpo. E al doilea echipaj de finlandezi invitați în CNRR care face senzație. Acești oameni fac o pereche minunată cu macadamul, și oferă (dacă mai era nevoie) o lecție de pilotaj și poate și un duș rece mult-mai-titraților piloți români.

Locul 2: echipajul format din italianul Marco Tempestini și românul Dorin Pulpea. Am văzut o înregistrare cu ei, și copilotul se descurcă bine în italiană. Totuși, Tempesta a mers cam precaut la Iași, chiar și la super-specială, dar se pare că uneori eficiența primează, și se pare că dă și rezultate.

Locul 3: echipajul maghiar format din Gergo Szabo și Zoltan Kohler. Din ce am văzut eu, Szabo a forțat la maxim mașina și traseul, generând de fiecare dată spectacol. Am primit un bulgăr de pământ în cap de la el, în virajul pe care am stat pe PS1.

Locul 4: echipajul format din Dan Gârtofan și Adrian Berghea. Giri a fost de-a latul pe toate probele. Și mai ales pe proba super-specială. Nu e ca și cum nu ar fi avut de câștigat locul 3 pe podiumul ediției 2008 a campionatului în fața lui Tempesta, care l-a devansat cu doar jumătate de punct. Și totuși, aplauzele n-au fost la fel de prezente la italian ca la trecerile mașinii sponsorizate de Prista Oil. Ca o curiozitate, se pronunță Prista, nu Prișta :).

Locul 5: echipajul format din Daniel Ungur și Petru Jucan. La câte raliuri am fost, acest echipaj a avut un parcurs foarte curat, elegant aș putea spune. Au fost mai mereu în top, și pentru asta primesc respectul meu. Ah, da. Au o mașină foarte fotogenică :).

Găsiți mai multe fotografii cu participanții în galeria Picasa din care sunt selectate acestea. O să revin în scurt timp și cu clasamentul (plus comentariile) pentru grupa A și H. Sincer, nici nu m-am uitat dacă am fotografii cu primii 5, dar probabil că da :)

GBOB Romania Final

2008-10-28T09:37:00.003+02:00

The Jury:

The hostess (next to Jacob):

The bands:

The crowd:

The winners:

Race against the machine

2008-10-19T22:39:00.000+03:00

Byron - Acoustic Drama

2008-10-13T02:16:00.005+03:00

Au ieșit mai mult decât niște fotografii. Îmi cer scuze, unele poate sunt monotone, poate la unele calitatea nu e punctul forte, dar atât am reușit, date fiind circumstanțele: nu am avut legitimație de presă sau ecuson (deci n-am avut acces pe scenă, și nici prin lateralul ei), cei doi agenți de pază din capete nu erau prea prietenoși, repetându-mi de fiecare dată că "după primele trei piese nu avem voie să mai fotografiem". Sper, totuși, că am reușit să transpun măcar o frântură din atmosfera minunată de vineri seara în aceste fotografii. Felicitări pentru spectacolul de lumini, a fost o încântare pentru ochi și mană cerească pentru fotografi.

Ca să concluzionez ... e minunat să cânți în timp ce faci fotografii.

O treapta mai sus

2008-10-11T13:17:00.002+03:00

A fost mai mult decât un concert. A fost mai mult decât o trupă. Au fost mai mult decât niște invitați. A fost mai mult decât un public. Or să fie mai mult decât niște fotografii.

Raliul Avram Iancu 2008 - Ziua 2

2008-10-07T10:19:00.004+03:00

V-am rămas dator cu fotografii din ziua a doua a raliului, de pe specialele 9 și 10. Vremea a fost excelentă, traseul impecabil, din păcate n-au mai rămas decât jumătate din echipaje. Dintre acestea, suficient de multe abandonaseră în ziua precedentă (din cauza condițiilor foarte dure) și nici măcar nu candidau pentru puncte, ci doar pentru spectacol.

Rally fun

2008-10-04T13:10:00.001+03:00

There's no stopping me!

2008-10-01T18:58:00.002+03:00

More photos soon!

In control

2008-10-01T01:25:00.000+03:00

Happiness ...

2008-09-30T12:27:00.001+03:00

Era un cântec de-al lui Tomcraft ...

Raliul Avram Iancu 2008 - Ziua 1

2008-09-26T00:38:00.002+03:00

Fotografii de la problele speciale 2 și 8, din prima zi a raliului.

Raliul Avram Iancu 2008 - SS

2008-09-24T15:21:00.003+03:00

Fotografii de la proba super-specială din parcarea Iulius Mall din Cluj-Napoca.

Rabdare si tutun

2008-09-22T15:02:00.002+03:00

În curând, fotografii de la Raliul Clujului Avram Iancu 2008.

Directiva Consiliului CE 2001/37/CEE: "Fumatul dăunează grav sănătății tale și a celor din jur"

Acoustic Drama

2008-09-16T09:52:00.004+03:00

Cred că v-am obișnuit deja cu Byron. Știți cine sunt, și dacă ați stat în jurul meu, cred că ați ascultat cel puțin o piesă de-a lor. Ei bine, urmează ceva cu totul special.

Vineri, 10 octombrie, la orele 20:00, la Palatul Copiilor, trupa Byron va susține un concert unplugged care deschide turneul de promovare a DVD-ului Acoustic Drama. Va fi o experiență complet acustică asigurată de pian, contrabas, chitare acustice și tobe, acompaniate de viori, violă și violoncel.

Invitați speciali: Alexandru Andrieș și Paula Seling

Biletele s-au pus deja în vânzare:

prin rețeaua magazinelor Diverta
la magazinul Muzica
online, pe www.ticketpoint.ro, www.bilete.ro, www.myticket.ro, www.blt.ro

Prețul unui bilet este de 45 de lei.

Despre Byron puteți afla mai multe:

pe site-ul oficial: www.byronmusic.ro
pe myspace: www.myspace.com/byronmusicspace

Puteți asculta și câteva piese:

Ne vedem la concert!

A night in Suburbia

2008-09-14T00:12:00.004+03:00

Towards perfection

2008-09-12T15:54:00.001+03:00

Commit

2008-09-10T00:17:00.000+03:00

Fans

2008-09-09T08:46:00.002+03:00

Ziua cea de-a doua a Raliului Țara Bârsei Seat Mobil 1 a fost mult mai însorită și a început din zona Săcele. Vremea, locurile foarte frumoase și mașinile au atras mult mai mulți fani.

The little one ...

2008-09-06T12:06:00.003+03:00

Santa Monica - Los Angeles, CA

Raliul Tara Barsei - Ziua 1

2008-09-03T10:44:00.005+03:00

Raliul "Țara Bârsei" Seat Mobil 1 reprezintă etapa a VI-a din Campionatul Național de Raliuri al României (CNRR).

Raliul a debutat vineri seara cu o probă super-specială, care a avut loc pe un stadion din Brașov. Acolo s-a amenajat un traseu foarte alambicat pe care piloții au făcut spectacol pentru publicul prăfuit. Din păcate, din cauza numeroaselor blocaje de pe DN1, am ajuns prea târziu în Brașov vineri seara.

Lucrurile serioase au început sâmbătă, când au avut loc primele 6 probe speciale, în apropierea localității Covasna, jud. Covasna. De fapt erau doar 3 trasee, pe care piloții erau nevoiți să le treacă de câte două ori: Comandău, Zăbrătău și Bărcani.

Acestea ziind fise, eu și fratele meu, Cristi, ne-am sculat sâmbătă dimineață cu noaptea-n cap (la 6:00) și am pornit spre Covasna. Am ajuns la timp în parcul de asistență, am salutat lumea și apoi am pornit-o la deal pe traseul de probă, care nu se închisese încă circulației rutiere. Am stat pe prima (și a patra) probă specială, pe Comandău.

La prima urcare am stat mai sus, într-un ac de păr, parcând mașina undeva în exteriorul curbei, ferit oarecum de eventuali concurenți scăpați de sub control, dar nu și de noroi și ploaie. Vremea nu ne-a iertat deloc, în unele momente cam ploua cu pisici și câini, dar ne-au protejat oarecum pelerinele. Nici camerele, weather proof (mai mult sau mai puțin) nu au obiectat și și-au făcut treaba. După ce s-au epuizat concurenții din prima urcare, am decis să coborâm puțin mai jos pe traseu. Am și făcut asta, după o muncă de 20 de minute în urma căreia am reușit să scoatem mașina din noroiul care se formase o dată cu căderea ploii.

Am pus din nou bazele într-o curbă mai rapidă, dar cu vizibilitate excelentă, situată într-un loc deschis și luminos. Luminos și pentru că a apărut (în sfârșit...) soarele, pe care îl așteptam de mult. Deși se adunase un grup destul de consistent de suporteri, piloții au părut puțin mai grăbiți și și-au cam văzut de treabă, urmărind obiectivul principal, și anume acela de a scoate un timp cât mai bun. Totuși, spectacolul nu a lipsit, mai ales datorită lui Horațiu Ionescu-Cristea și Alexandru Pițigoi (de la grupa H). Cei de la grupa N au împins la maxim limitele mașinilor. Finlandezul Jarkko Miettinen a arătat deja clasicilor piloți români ce erau obișnuiții câștigători ai raliurilor (Leu, Aur, Marișca, Gârtofan) că întotdeauna concurența aduce cu sine un spectacol frumos, și că întotdeauna e loc de mai bine.

După ce au urcat toți concurenții, am purces spre parcul de asistență, rupți de oboseală și morți de foame. Acolo, am poposit la standul echipei Delcar Motor Sport Brașov, de unde plecasem dimineață. Echipajul tehnic aștepta tensionat atât rezultatele cât și informații de la Ernest Mulner (pilot) / Eugen Pop (copilot) despre starea mașinii. Odată ajunsă mașina în stand, a început cursa contra cronometru, mecanicii (Alexandru Csiszar, Silviu Baba și Cătălin Prahoveanu) având la dispoziție 45 de minute pentru a soluționa eventualele probleme tehnice. Au și făcut asta, cu profesionalism, lucrând cot la cot cu directorul sportiv al echipei, Constantin Rusu, care n-a ezitat să intervină atunci când a fost nevoie. Totul a fost bine, iar seara s-a încheiat cu o masă la restaurant, unde am sărbătorit un parcurs bun în prima zi.

Destulă vorbă, iată și fotografii din prima zi. Bănuiesc că nu trebuie să mai menționez clișee precum faptul că aș vrea să-mi cereți permisia pentru a folosi aceste fotografii. Nu am pus watermark-uri pe ele - în primul rând pentru că nu-mi place să intervin în cadru, și în al doilea rând pentru că am vrut să public cât mai multe, și ar fi fost prea migălos.

Fast and furious

2008-09-01T13:41:00.003+03:00

Mai multe fotografii și un mic reportaj de la Raliul Țara Bârsei în curând!

Who's there?

2008-08-29T00:59:00.001+03:00

Stanford University Campus, Palo Alto, CA

Gesture

2008-08-26T00:25:00.000+03:00

Red light

2008-08-15T18:38:00.004+03:00

E foarte interesant. Dacă treci ziua în amiaza mare prin Red Light District, arată ca oricare alt cartier. Trebuie să te uiți foarte atent ca să-ți dai seama că, spre deosebire de ferestrele celorlalte clădiri, cele de aici au toate cortine groase.

Pe la ora 6 seara, însă, și ferestrele de aici încep să capete viață. De asemenea, ca la comandă, încep să se ridice din pământ niște stâlpi cu luminițe roșii care delimitează această zonă, astfel încât dacă ești cu copilul de 8 ani de mână și te plimbi prin oraș, să nu intri din greșeală pe acolo.

Intrigued

2008-08-15T18:25:00.002+03:00

I've always liked the looks of this critter ...

Iluzie

2008-08-13T01:42:00.002+03:00

Dacă mergi spre Zimnicea mai spre amurg, așa, tot urcând și coborând colinele odată cu drumul, la un moment dat începi să zărești luminile. Și-ți spui: "Ce frumos e luminat centrul orașului! Abia aștept s-ajung!". Când te apropii, însă, lumina trece Dunărea și rămâne pe celălalt mal. A fost doar o iluzie.

Right here, right now

2008-08-08T15:07:00.004+03:00

După cum vă promisesem, revin cu mai multe fotografii de la concertul trupei Byron de la Clubul Țăranului Român.

A fost primul concert în care această trupă n-a mai cântat cover-uri. Asta înseamnă că oamenii muncesc și că al doilea album e aproape gata. Au fost multe piese de pe acesta, unele deja bine-cunoscute ("A Peaceful Mind"), altele în primă audiție. Singurul motiv pentru care îmi pare rău că n-au mai cântat cover-uri este "Lazy", dar sunt subiectiv. Fiecare cu obsesiile lui.

Spre deosebire de concertul din Vamă de la Șoni, Cristi Mateșan n-a mai rupt nici un băț. În schimb, a rămas "singur" pe scenă (și la propriu, și la figurat), oferindu-ne un recital demn de toate laudele. Iarăși sunt subiectiv, întotdeauna am vrut să cânt la tobe.

După principiul "Vorba lungă - sărăcia omului", iată și albumele de pe Picasa:

Concert Byron MTR

Cristi Matesan la Tobe

Acasa

2008-08-07T19:07:00.002+03:00

Malurile Dunarii

2008-08-07T19:06:00.000+03:00

Struggling

2008-08-05T13:57:00.001+03:00

Vama Veche, România

Craftsman

2008-07-28T14:18:00.000+03:00

Tired of waiting ...

2008-07-24T17:00:00.002+03:00

Jocul

2008-07-23T13:27:00.002+03:00

Pentru mai multe fotografii de la Gura Portiței, vizitați albumul meu Picasa:

Gura Portitei

The night starts here...

2008-07-21T22:29:00.003+03:00

Gura Portiței, jud. Tulcea