duminică, 5 decembrie 2010

byron Underground, partea a II-a: Concertul

N-am avut prilejul de a fi în public atunci când s-a filmat primul DVD unplugged, Acoustic Drama. Mi-am spus că nu o să mai pierd o asemenea ocazie, și nu am pierdut-o.

Oboseala drumului a trecut subit atunci când am făcut primii pași în salină. Ați și văzut de ce. Eram tare curios cum o să se combine acustica unei săli atât de imense cu sunetul byron, și mai ales cu vocea lui Dan. Primele indicii le-am aflat de la primele lovituri de premier pe care Marcel Moldovan, toboșarul, le-a făcut. Credeam că o să pice totul pe noi.


miercuri, 1 decembrie 2010

byron Underground, partea I: "La Răcoare"

După cum probabil știți de prin comunicate de presă și de pe rețelele de socializare, week-end-ul trecut, trupa byron a coborât în "underground", la Salina Turda, pentru a susține și a filma un concert live la peste 100 de metri adâncime.

În partea I a acestei povești vă voi prezenta câteva imagini cu Salina, care a fost renovată recent și care arată foarte spectaculos. Din păcate, imaginile nu dau fluturașii din stomac pe care îi ai când mergi pe balcon la 120m deasupra. Așa că vă recomand s-o vizitați!

Lacul subteran

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Sulina

N-am mai scris de mult. Vara a fost plină de drumuri minunate, de locuri minunate și de oameni minunați. Hai să vă arăt niște fotografii.

Să încep cu Sulina. Citisem recent un articol bun în Adevărul despre Sulina. Ca și multe alte așezări umane din Deltă, suferă de sărăcie, și de frumusețe. Am mai fost și anul trecut, dar anul ăsta am pătruns mult mai adânc în sălbăticie, pe canale:


luni, 14 iunie 2010

Suburbia Afterlife

Good music, perfect lighting: Persona, live la Clubul Țăranului Român. Ascultați noul album, Suburbia Afterlife. Merită.

vineri, 19 martie 2010

AS team poster, ep. 1

Lucram. Am auzit în treacăt pe cineva zicând: "hai în sala de relaxare să facem brainstorming despre poster". Cu greu m-am desprins de birou, pentru că trebuia să termin ceva ce mă pisa pe nervi (asta e bună pentru adăugat în lista cu "face sens", nu?).

Posterul fiecărei echipe trebuia:

  • să reflecte și să reprezinte personalitatea echipei
  • să reprezinte rezultatele și performanța echipei
  • să arate că facem parte dintr-un mediu multicultural
  • să arate pasiunile și activitățile pe care noi, membrii echipei, le împărtășim.

Acolo am ajuns la concluzia că:

  • Trebuie să fie ceva mai puțin subtil decât încercările precedente de a ne sumariza echipa și activitatea (vezi steagul, prietenii știu de ce).
  • Trebuie neapărat să aibă format de demotivator.
  • Trebuie să găsim un tagline cu impact.
Am trecut prin diverse variante până am ajuns la ideea unui grafic alcătuit din mâinile noastre. Inițial graficul trebuia susținut de mâinile noastre, dar ne-am gândit că ar fi arătat ciudat, ca și cum noi ne-am fi agățat de grafic. La tagline încă nu ajunsesem la o versiune finală. Am zis că poate fi lăsat la urmă. Asta era joi, 18 februarie.

Zis și făcut, vineri am venit cu camera la serviciu și am făcut câteva fotografii. Ne-am distrat puțin, am încercat diverse configurații și locații, urmând apoi ca eu să le prelucrez în Photoshop și să iasă ceva coerent. Nu îmi era deloc clar cum o să fac asta. Pentru fotografiile din concerte nu sunt necesare decât niște retușuri ușoare. Din cauza asta am avut mult de muncit la procesarea ulterioară. Lipsa luminii și decorul au creat multe probleme. Totuși, atunci ne-am simțit bine:







Având în vedere că echipa BitDefender Antispam se împarte în două orașe, București și Iași, de fiecare dată doborîm bariera distanței prin comunicare eficientă. Și acum trebuia să facem asta, mai ales că rezultatul final trebuie, și în acest caz, ca întotdeauna, să fie coerent.

După cum veți vedea în episodul următor, însă, cei de la Iași au fost mai bine organizați decât noi.

joi, 11 martie 2010

These hands


Later edit: m-am hotărât să postez și un making of al acestui poster. Asta ca să evidențieze cum ideile prind viață și se concretizează, nu cum sunt copiate de pe internet.

luni, 1 martie 2010

Mogosoaia

Nu mai puteam sta în casă. Am ieșit și am respirat aerul curat, și mirosul ăla de după ploaie.



Între timp, a venit primăvara. Abia aștept soarele și vântul și mirosul de flori. Și ziua lui Vișan, și picnicul de acolo :)

Happy mărțișor!

joi, 4 februarie 2010

Daniel

Ăsta e printre puținele posturi care nu conțin imagini făcute de mine. Totuși, nu despre mine e vorba, ci despre Daniel. Pe www.danielraduta.ro își spune chiar el povestea, care sună cam așa:

M-am nascut in 1981 intr-o frumoasa zona de deal a Buzaului, unde cresc multe … mere ionatane.

Avantul tineretii m-a adus in Bucuresti, unde am facut Politehnica, facultate ce, suprinzator pentru unii, a avut un impact foarte mare asupra vietii mele: acolo mi-am cunoscut iubirea, multi dintre prietenii actuali si de pe holurile ei am fost recrutat de BitDefender.

Eu si cu Raluca ne-am luat si cu acte-n regula si am reusit sa ne mutam si la casa noastra. Ne-am gandit noi ca va fi cam mare pentru doua persoane, ne-am pus pe treaba si … asteptam un baiat peste putin timp, in martie. Care se dovedeste foarte activ inca de pe acum.

Prieteni multi mi-am facut si la BitDefender, unde am ramas sa ma bucur de atmosfera extraordinara pana prin octombrie anul trecut (2009).

Cand destinul mi-a aplicat o lovitura in plin, care m-a aruncat la podea. Dar n-as vrea in ruptul capului sa stau acolo mai mult de 9 secunde si sa fiu declarat knock-out. Am fost diagnosticat cu leucemie acuta limfoblastica, un fel de cancer al sangelui. Dupa ce am tratat-o cu succes pana acum, medicii au cazut de acord ca cea mai buna optiune pentru mine este un transplant de maduva, operatie care nu se poate efectua in tarisoara noastra draga. Si asa am ajuns acum sa sper ca o sa fiu ajutat sa-mi rotunjesc conturile (foarte subtiri fata de necesar) cu vreo 120.000 – 150.000€ in cel mai scurt timp posibil. Pentru ca da, aceasta procedura de transplant este una foarte costisitoare.

Daniel, un OM pe care am știut întotdeauna că mă pot baza, se bazează și el acum pe mine. Și pe tine.

Ce poți TU să faci? E simplu. Faci asta de fiecare dată când îți plătești factura la curent sau la internet. Deschide-ți site-ul de Online Banking, și fă o tranzacție către unul din conturile astea, deschise la Banca Transilvania:

  • EUR: RO72 BTRL 0640 4201 F027 12XX
  • RON: RO57 BTRL 0640 13HA F027 12XX

Îți ia două minute. Trei minute, că verifici de două ori dacă ai scris bine contul. Da, cei doi de X din coadă așa trebuie să fie. Mai dai un click și gata. Trei minute din viața ta, trei din a mea, trei din a câtor mai mulți oameni se adună și fac împreună o viață de om.

Dacă nu ai Online Banking, sau dacă nu locuiești în România, tot atât timp îți ia. Poți plăti și în contul lui Daniel de Paypal. NU te speria, poți face asta și fără să ai TU cont de Paypal. Trebuie doar să ai un card VISA (nu VISA Electron) sau MasterCard (nu Maestro). Încă nu m-am prins cum să bag aici butonul cu "Donate", dar o să aflu în curând. Până atunci, poți intra chiar tu aici și poți dona:

http://danielraduta.ro/?page_id=109

Dacă ai și un site sau un blog, mai poți face ceva: poți face și tu povestea cunoscută mai departe. Cu un link și câteva cuvinte, sau pur și simplu cu un banner:

danielraduta.ro

Codul HTML pentru banner este:

Uite, chiar și eu am dat acuma copy/paste și am înlocuit banner-ul ăla din dreapta care ducea către profilul meu de LinkedIn, care oricum e complet neinteresant.

Pe site-ul lui Daniel poți afla mult mai multe informații despre el, despre boala lui (eu unul nu știam prea multe despre leucemie), poți vedea documentele cu deciziile medicilor, și, de asemenea, progresul procesului de donare.

Viitorul sună bine!

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

byron Mojo

Primul concert byron pe anul ăsta. Cu forțe proaspete, în clubul Mojo. Adică fostul Backstage, care s-a rebranduit. Pe bune, nu mai țin minte cum arăta înainte, dar acum mi-a plăcut. Parcă mai mult spațiu, bere albă nefiltrată la bar, tot ce ți-ai putea dori.


Trupa byron s-a alăturat deja sloganului "Începem concertul cât mai aproape de ora scrisă pe afiș", așa că nu s-au lăsat prea mult așteptați, și totul a început în forță:




La tobe, Cristi Mateșan a avut lângă el mascota clubului, atrăgând astfel și mai mult atenția (dacă mai era nevoie).


A demonstrat că se descurcă bine chiar și cu un singur băț:


Ba, cred că s-ar descurca foarte bine și fără niciun băț:


Până și 6fingers s-a retras la o bere la umbră, sub clape, ca să nu fure atenția de la solo-ul colegului său de trupă:


Chiar la final, chiar sub ochii admiratorilor:


... distorsul de la chitara lui Dan a avut probleme. Însă, spectacolul trebuie să meargă înainte, și Dan a împrumutat chitara electrică a lui Costin pentru un 1-man "Lazy":


Nu e ca și cum Costin nu s-ar fi descurcat de minune cu ea. Privirile celor din public sunt elocvente. Și privirea lui Dan ar fi fost, dar e cu spatele:


Acestea fiind zise, vă invit la următorul concert, de data asta acustic, la Clubul Țăranului Român, sâmbătă, pe 30 ianuarie.

P.S. Trupa și-a făcut și un blog, în care găsiți istorioare foarte interesante despre drumurile anevoioase de la idee la lucrul sfârșit, și nu numai: www.byronmusic.ro/blog/

miercuri, 6 ianuarie 2010

Please, could you stop the noise ...

... I'm trying to get some rest ...


Îmi cântă de câteva zile piesa asta în cap, și mai ales versul ăla cu "Ambition makes you look pretty ugly"...