duminică, 25 ianuarie 2009

Iordache la MTR

Din nou muzică bună la MȚR. De data asta a fost un concert organizat de Institutul Polonez. Nu am apucat să aflu prea multe detalii despre circumstanțe.

Later edit: Institutul Polonez (sau IP) si-a lansat un nou logo, un nou blog (www.getyourip.ro) si un concurs care ne invita pe toti sa ne jucam cu logoul lor. Mulțumiri lui Silviu Dancu pentru completare.

Cert era că o să cânte un duet polonez, urmat de Iordache. Cum am întârziat puțin, am intrat deja în atmosferă. Una foarte plăcută, făcută de stilul care, după umilele mele cunoștințe, cred că se numește Nu Jazz (aștept să mă corectați dacă e nevoie).

Dariusz Makaruk a venit cu niște ritmuri foarte plăcute urechii:



în timp ce Włodzimierz Kiniorski, sau Kinior, cum îl găsiți pe net, adăuga condimentele bine venite cu ajutorul unei multitudini de instrumente:




După încheierea reprezentației, a urcat pe scenă trupa Iordache, în aplauzele publicului care era nerăbdător.


Trebuie să spun, spre rușinea mea, că nu am fost niciodată la un concert Kumm (aș putea să vă enumăr câteva scuze pertinente, dar n-o s-o fac). Așa că era pentru prima oară când îi vedeam pe Mihai Iordache la saxofon și pe Eugen Nuțescu (sau Oigăn, cum îl știu fanii) la chitară.



Alături de cei doi a strălucit la chitară electrică Sorin Romanescu:


La chitară bass, Uțu Pascu a făcut pereche perfectă cu tobarul Tavi Scurtu, care m-a făcut din nou să vreau să m-apuc de lecții de baterie:




Oigăn a fost dezlănțuit. Am fost la câteva concerte, dar pot să spun că el câștică premiul pentru cel mai fotogenic chitarist din câți am văzut până acum:




Alături de componenții trupei, pentru trei piese, a urcat pe scenă și Adrian Boteanu cu muzicuța lui. Cu o prezență scenică discretă, Adrian nu s-a lăsat mai prejos și a obținut aplauzele publicului, care, sper, îl vor încuraja pentru următorul concert.



Cireașa de pe tort a fost duetul dintre Iordache și Kinior, aducându-mi aminte, parcă, de faptul că muzica Jazz nu are linii stricte, ci se bazează foarte mult pe creația de moment a artiștilor.

All in all, a fost o seară frumoasă. O să mai merg la concertele lui Iordache. Și aș dori ca la următorul concert publicul să fie cel puțin atât de numeros. Un public care a primit tot ce și-a dorit, și mai mult, din partea acestor oameni talentați.

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Genial

Mai ții minte când povesteai că oricât de mult ai asculta piese de-ale Adei Milea, n-o să trăiești nici măcar o zecime din cât trăiești având-o în față pe scaunul cela? Așa e.