 |
| Lacul subteran |
La grupa A a fost o luptă destul de strânsă pentru podium în ultimele două etape de raliu. Mă rog, mai mult pentru locurile 2 și 3, titlul la această grupă fiind adjudecat deja de echipajul format din Adi Răspopa și Cosmin Diacu. Înainte de Raliul Avram Iancu, restul treptelor de pe podium puteau fi ocupate de oricare dintre cele 5 echipaje aflate în top. Revenind la rezultatele acestui raliu:
Locul 1: echipajul format din Adrian Răspopa și Cosmin Diacu. Trebuie să vă spun că deja de la primul raliu la care am fost spectator am învățat să recunosc atunci când se apropie Adi Răspopa. Sunetul caracteristic al micuțului Suzuki Swift forțat în permanență la limită de pilot e inconfundabil. Și ceilalți spectatori nu ezită să spună: "Fii atent! Se aude trompeta! :)" (asta poate și pentru că sponsorul principal al echipajului este Poșta Română). Răspopa n-a mers niciodată altfel decât la maxim. Și nu de puține ori a depășit limita, ieșind în decor, și căpătându-și pe bune porecla de "Rostogol" :).
Locul 2: echipajul format din Nistor Duval și Raoul Papp. Acest echipaj a avut un parcurs curat în acest raliu, situându-se, ca și în etapele anterioare, mereu în top. Face parte din trio-ul care ar face orice posesor de Citroen C2 mândru. La finalul campionatului, acest echipaj s-a situat pe poziția a III-a a podiumului.
Locul 3: echipajul format din Alexandru Filip și Gheorghe Nemeș. Poate și datorită implicării sponsorului principal, Orange, acest echipaj este foarte mediatizat. Se fac campanii la magazinele Orange din orașele în care se țin raliurile, toate probele sunt filmate din mașină din diverse unghiuri, site-ul oficial (www.alexandrufilip.ro) are o galerie video actualizată foarte rapid și oricine poate avea contact direct cu ce se întâmplă într-o mașină în timpul acțiunii. Dacă o să aveți răbdare să vedeți măcar câteva filmulețe, o să vă dați seama de importanța uriașă pe care o are experiența unui copilot trecut prin multe raliuri pe scaunul din stânga, și cum aceasta influențează parcursul lui Filip. Cei doi încheie al patrulea sezon împreună și, deși au ratat obiectivul principal, și anume clasarea pe podium la finalul campionatului, au respectul meu. Felicitări întregii echipe, inclusiv celei de PR, țineți-o tot așa!
Locul 5: echipajul format din Bogdan Barbu și Petru Paler, pe un Renault Clio. Acest echipaj a câștigat la finalul acestui sezon și locul I la categoria debutanți. Felicitări, și la mai mare! Iată că se poate și cu Renault Clio :P
Locul 6, cu mențiune specială: echipajul format din Alexandru Mitroi și Sorin Colceriu. Aplauze pentru acest echipaj care a împins la maxim Citroen-ul C2 de fiecare dată, și care s-a clasat la finalul campionatului pe disputatul loc doi. N-ar strica, totuși, atât din partea lor, cât și din partea tuturor echipajelor, o prezență media mai bine punctată. Nu e deloc greu, un website cu câteva fotografii și date biografice nu e chiar rocket science.
Stați pe-aproape, urmează și un top mai scurt, ce-i drept, al grupei H!
Mi-a plăcut la Iași. Orașul e încântător. Oamenii sunt interesanți, chiar și doar prin modul cum vorbesc. Deși vremea n-a ținut mereu cu noi, a fost o plimbare plăcută pe probe. Deși organizarea a lăsat uneori de dorit (mai ales în ceea ce privește indicațiile pentru drumul spre probe), macadamul a fost excelent si traseele imbinau cu succes porțiuni de viteză amețitoare cu porțiuni întortocheate ce generau, în majoritatea cazurilor, spectacol pentru public. Spectacol care nu a lipsit, în niciuna din zile pe probe, și mai ales la proba super-specială din fața Prefecturii și a Palatului Culturii.
Destul cu vorba, hai să vedem primele 5 echipaje clasate la grupa N:
Locul 1: echipajul format din Tapio Laukkanen și Harri Kaarpo. E al doilea echipaj de finlandezi invitați în CNRR care face senzație. Acești oameni fac o pereche minunată cu macadamul, și oferă (dacă mai era nevoie) o lecție de pilotaj și poate și un duș rece mult-mai-titraților piloți români.
Locul 2: echipajul format din italianul Marco Tempestini și românul Dorin Pulpea. Am văzut o înregistrare cu ei, și copilotul se descurcă bine în italiană. Totuși, Tempesta a mers cam precaut la Iași, chiar și la super-specială, dar se pare că uneori eficiența primează, și se pare că dă și rezultate.
Locul 3: echipajul maghiar format din Gergo Szabo și Zoltan Kohler. Din ce am văzut eu, Szabo a forțat la maxim mașina și traseul, generând de fiecare dată spectacol. Am primit un bulgăr de pământ în cap de la el, în virajul pe care am stat pe PS1.
Locul 4: echipajul format din Dan Gârtofan și Adrian Berghea. Giri a fost de-a latul pe toate probele. Și mai ales pe proba super-specială. Nu e ca și cum nu ar fi avut de câștigat locul 3 pe podiumul ediției 2008 a campionatului în fața lui Tempesta, care l-a devansat cu doar jumătate de punct. Și totuși, aplauzele n-au fost la fel de prezente la italian ca la trecerile mașinii sponsorizate de Prista Oil. Ca o curiozitate, se pronunță Prista, nu Prișta :).
Locul 5: echipajul format din Daniel Ungur și Petru Jucan. La câte raliuri am fost, acest echipaj a avut un parcurs foarte curat, elegant aș putea spune. Au fost mai mereu în top, și pentru asta primesc respectul meu. Ah, da. Au o mașină foarte fotogenică :).
Găsiți mai multe fotografii cu participanții în galeria Picasa din care sunt selectate acestea. O să revin în scurt timp și cu clasamentul (plus comentariile) pentru grupa A și H. Sincer, nici nu m-am uitat dacă am fotografii cu primii 5, dar probabil că da :)
Raliul "Țara Bârsei" Seat Mobil 1 reprezintă etapa a VI-a din Campionatul Național de Raliuri al României (CNRR).
Raliul a debutat vineri seara cu o probă super-specială, care a avut loc pe un stadion din Brașov. Acolo s-a amenajat un traseu foarte alambicat pe care piloții au făcut spectacol pentru publicul prăfuit. Din păcate, din cauza numeroaselor blocaje de pe DN1, am ajuns prea târziu în Brașov vineri seara.
Lucrurile serioase au început sâmbătă, când au avut loc primele 6 probe speciale, în apropierea localității Covasna, jud. Covasna. De fapt erau doar 3 trasee, pe care piloții erau nevoiți să le treacă de câte două ori: Comandău, Zăbrătău și Bărcani.
Acestea ziind fise, eu și fratele meu, Cristi, ne-am sculat sâmbătă dimineață cu noaptea-n cap (la 6:00) și am pornit spre Covasna. Am ajuns la timp în parcul de asistență, am salutat lumea și apoi am pornit-o la deal pe traseul de probă, care nu se închisese încă circulației rutiere. Am stat pe prima (și a patra) probă specială, pe Comandău.
La prima urcare am stat mai sus, într-un ac de păr, parcând mașina undeva în exteriorul curbei, ferit oarecum de eventuali concurenți scăpați de sub control, dar nu și de noroi și ploaie. Vremea nu ne-a iertat deloc, în unele momente cam ploua cu pisici și câini, dar ne-au protejat oarecum pelerinele. Nici camerele, weather proof (mai mult sau mai puțin) nu au obiectat și și-au făcut treaba. După ce s-au epuizat concurenții din prima urcare, am decis să coborâm puțin mai jos pe traseu. Am și făcut asta, după o muncă de 20 de minute în urma căreia am reușit să scoatem mașina din noroiul care se formase o dată cu căderea ploii.
Am pus din nou bazele într-o curbă mai rapidă, dar cu vizibilitate excelentă, situată într-un loc deschis și luminos. Luminos și pentru că a apărut (în sfârșit...) soarele, pe care îl așteptam de mult. Deși se adunase un grup destul de consistent de suporteri, piloții au părut puțin mai grăbiți și și-au cam văzut de treabă, urmărind obiectivul principal, și anume acela de a scoate un timp cât mai bun. Totuși, spectacolul nu a lipsit, mai ales datorită lui Horațiu Ionescu-Cristea și Alexandru Pițigoi (de la grupa H). Cei de la grupa N au împins la maxim limitele mașinilor. Finlandezul Jarkko Miettinen a arătat deja clasicilor piloți români ce erau obișnuiții câștigători ai raliurilor (Leu, Aur, Marișca, Gârtofan) că întotdeauna concurența aduce cu sine un spectacol frumos, și că întotdeauna e loc de mai bine.
După ce au urcat toți concurenții, am purces spre parcul de asistență, rupți de oboseală și morți de foame. Acolo, am poposit la standul echipei Delcar Motor Sport Brașov, de unde plecasem dimineață. Echipajul tehnic aștepta tensionat atât rezultatele cât și informații de la Ernest Mulner (pilot) / Eugen Pop (copilot) despre starea mașinii. Odată ajunsă mașina în stand, a început cursa contra cronometru, mecanicii (Alexandru Csiszar, Silviu Baba și Cătălin Prahoveanu) având la dispoziție 45 de minute pentru a soluționa eventualele probleme tehnice. Au și făcut asta, cu profesionalism, lucrând cot la cot cu directorul sportiv al echipei, Constantin Rusu, care n-a ezitat să intervină atunci când a fost nevoie. Totul a fost bine, iar seara s-a încheiat cu o masă la restaurant, unde am sărbătorit un parcurs bun în prima zi.
Destulă vorbă, iată și fotografii din prima zi. Bănuiesc că nu trebuie să mai menționez clișee precum faptul că aș vrea să-mi cereți permisia pentru a folosi aceste fotografii. Nu am pus watermark-uri pe ele - în primul rând pentru că nu-mi place să intervin în cadru, și în al doilea rând pentru că am vrut să public cât mai multe, și ar fi fost prea migălos.
Între 2 și 4 mai a avut loc pe drumul din Râșnov spre Poiana Brașov proba de viteză în coastă. Deși vremea a fost cam neprielnică, am reușit să rezistăm - cred că a meritat.
Am găsit o curbă de treapta a II-a și ne-am decis să ne așezăm în deal, în exterior. Până la urmă, am coborât în interiorul curbei, de unde se obținea cel mai bine pulsul cursei:
Am fost martori și la un incident - Dragoș Argeșeanu a ieșit în decor după ce nu a reușit să controleze un drift cauzat de viteza excesivă cu care a abordat curba:
Pentru a vedea și restul fotografiilor, vizitați albumul Picasa:
 |
| VTM Rasnov |
