vineri, 14 decembrie 2007

Go West Park

Având în vedere că se preconizează că din martie 2008 ne vom muta din Pipera înspre vest, am fost şi eu în West Park. Am ajuns cu metroul la staţia Industriilor suficient de repede. Am cronometrat ulterior, şi de la Eroilor până la Industriilor am făcut cam 12 minute, şi asta din cauză că a făcut metroul o scurtă pauză la Păcii (ştiţi deja: "Trenul staţionează două minute").


De la ieşirea din metrou, am traversat strada şi am ajuns la poarta West Park. Părea pustiu, şi am scos aparatul să încep să trag. Am fost întâmpinat de un portar care a ieşit să mă întrebe ce şi cum. I-am spus că lucrez la o companie care se va muta acolo din martie 2008, şi că aş dori să trag câteva cadre pentru colegii mei - curioşi de altfel, ca şi mine, cum va arăta noul sediu. A dat câteva telefoane, ca apoi să obţină numărul de mobil al administratorului. Mi l-a dictat, chipurile să-l sun eu şi să-i cer permisia. După o scurtă ezitare, l-am sunat şi i-am spus acelaşi lucru ca şi portarului. Sincer, nu ştiu de ce mă aşteptam la ceva rău, dar tipul a fost foarte amabil, şi mi-a spus că am aprobare din partea domnului X (nici nu mai ştiu numele, dar nici nu se cuvine să-l scriu aici) să fotografiez şi împrejurimile, şi interiorul. M-am bucurat că s-a rezolvat, şi i-am transmis paznicului mot-a-mot ce am auzit şi eu de la administrator. Când am ajuns la domnul X, deodată paznicul s-a schimbat la faţă:
- "Aaa... atunci mergeţi liniştit, nu-i nicio problemă".
Până la urmă, nu m-am putut abţine:
- "Cine e, totuşi, domnul X?"
- "E... e mare... El e proprietarul aici."
Atât a fost. Am intrat şi am început să fac poze din depărtare, mergând pe drumul asfaltat şi cu trotuar pavat şi îndreptându-mă spre clădirea de birouri. Drumul nu este curent (nu trec maşini pe el în mod obişnuit), aşa că nu e nicio grijă - nu o să vă calce vreun tir sau vreun Ford Transit de la Fan Curier care merge cu 90 la oră.


Am ajuns în două minute lângă clădire, în partea dreaptă fiind parcarea. Am tras câteva cadre din mai multe unghiuri, şi la clădire şi la parcarea supra-etajată. Am observat că între clădiri sunt nişte intrări către subteran, care bănuiesc că sunt pentru accesul la o parcare subterană (nu-mi imaginez pentru ce altceva ar fi).


După ce am obţinut (cum am putut şi eu) câteva unghiuri cât de cât mulţumitoare (având în vedere că îmi lipseşte un obiectiv wide), am întrebat pe un paznic dacă se poate intra în clădire. Mi-a arătat pe unde se intră şi am ajuns la recepţie - din nou un paznic. Aceeaşi discuţie ca la poartă, nu ştia dacă am voie să fac fotografii în interior, aşa că a chemat pe cineva dintr-o cameră. Tipul m-a luat puţin cam tare (cel puţin aşa mi s-a părut), dar i-am povestit cum şi de la cine am obţinut aprobare telefonică. Din nou, ca prin minune, la pronunţarea numelui domnului X, totul s-a schimbat:
- "Auzi, Alina! Alina! Hai puţin, că domnul vrea să vadă cum e în interior. Să vă facă şi vouă poze, da?"
Am pornit spre lifturi, care sunt în număr de trei, şi care sunt situate în mijlocul clădirii, a cărei structură are o formă de H. Mi-a lăsat impresia unei clădiri aranjate, cel puţin la fel de spaţioase şi luminoase ca şi locaţia actuală de lucru.


Mai multe poze, însoţite de comentarii, puteţi găsi în albumul meu Picasa dedicat acestui reportaj foto.

2 comentarii:

  1. Salut,

    Se pare ca vom fi colegi de cladire in scurt timp. Im plac unghiurile la unele din imagini, insa nu imi place ca i-ai prostit pe aia atat de tare cat sa te lase sa faci poze si la etajul 1, unde o sa lucrez eu.

    Zilele astea am scris si eu un articol despre West Gate, in care am folosit o parte din pozele tale. Daca e vreo problema cu asta te rog sa imi scrii.

    RăspundețiȘtergere