luni, 9 noiembrie 2009

Iulia Hasdeu

Era frumos afară. Am profitat de asta și am fost să vizităm castelul Iulia Hasdeu, din Câmpina. A fost interesant, din multe puncte de vedere: castelul, povestea, și mai ales curtea liniștitoare.

O să mai editez postul ăsta și o să mai adaug și alte fotografii.

P.S. Nu sunt cel mai bun HDR-ist (n-am avut nici trepied, before you ask), așa că aștept sugestii :)

duminică, 8 noiembrie 2009

In vie


O amică de-a mea a postat într-o zi niște poze făcute în vie. O vie din aia cum numai la televizor văzusem, în reclame. De-atunci mi-am dorit să ajung și eu acolo. Am reușit. E genial, mai ales când soarele apune în lacul Leman.

miercuri, 21 octombrie 2009

Alchemy

We are lost in a maze, got a wrong map, but such a beautiful view ...
On my own, looking for answers, my ideals are growing down ...
I don't want to entertain you, your tuxedo's tight, safe keeping your soul ...
My knees are already shaking, I feel alive to the bone ...
The world was supposed to be just fine ... but the sky's still clear underneath.

Just mixing the ingredients doesn't do the thing. It takes a lot more than that. Something really special:

byron underground

Joi 14 octombrie, trupa byron a susținut două miniconcerte la metrou, cu o săptămână înaintea lansării noului album, "A Kind of Alchemy". În spiritul nonconformist cu care ne-a obișnuit, trupa a abordat o strategie originală și îndrăzneață pentru promovarea noului produs discografic. Au coborât, la propriu, în underground, și au cântat câte două piese în stațiile de metrou Universitate și Romană.









joi, 8 octombrie 2009

joi, 1 octombrie 2009

Diggin' a Hole

Îmi aduc aminte de concertul byron de la Bluzău:
Pe lângă schimbările din componență, Byron au venit cu o altă surpriză: o piesă nou-nouță, în primă audiție: "Diggin' a hole". Piesa e promițătoare, și sper să se alăture celorlalte în următoarele concerte.

A trecut ceva timp de-atunci. Și așa s-a întâmplat: piesa s-a alăturat celorlalte, nu doar în concertele ce au urmat, ci și pe un nou album: A Kind Of Alchemy.

Piesa e foarte proaspătă, sunetul e bine închegat, și versurile sunt, aparent, mai puțin serioase, parcă îndemnându-te s-o fredonezi în drum spre metrou:


De ce aparent? Pentru că, dacă asculți, și nu doar auzi, s-ar putea să desprinzi înțelesuri și să redescoperi atitudini pe care le vezi de mult în jurul tău.

joi, 18 iunie 2009

Hands full of heart





Sau, ca să citez un bun prieten de-al meu: "Eu i-aș fi zis mai degrabă 'Flow'... Sau 'Cum să-ți trăiești pasiunea', Part 1".

duminică, 17 mai 2009

Different approaches




Puteți vedea și restul fotografiilor din cele două seri de la Clubul Țăranului aici.

O notă personală: concertul acustic mi-a plăcut mult mai mult decât cel de la Palatul Copiilor, chiar și pentru simplul motiv că atmosfera a fost mult mai caldă: artiștii erau în mijlocul mulțimii, publicul era aproape de ei, erau accesibili, aș zice, și nu undeva departe, pe o scenă.

miercuri, 22 aprilie 2009

I've got no shadow


My shadow is sweating...
At a closer look I've got no shadow...
I've got no shadow at all .. around me
Is a desert day.

Piesa de dimineață:


Și postul de dimineață, by Fotogravika.

byron electric-acustic


byron va cânta electric vineri, 24 aprilie și acustic sâmbătă, 25 aprilie pe scena Clubului Țăranului, ambele concerte începând cu ora 21:00. Este pentru prima dată când byron cântă acustic într-un club. Concertele vor avea același playlist (teoretic), dezvăluind două abordări diferite asupra muzicii.

Parteneri:

duminică, 12 aprilie 2009

Alexandrina - Om de lut

Îmi place Alexandrina Hristov. Are o sensibilitate aparte, pe care o transmite ușor în primul rând prin vocea ei inconfundabilă. Atunci când asculți muzica ei, chiar și dacă nu ești atent și la versuri, trăiești o experiență inedită. Mai lipsea ceva din tabloul pictat de ea în mintea mea: o reprezentație live. Care a avut loc joi, 9 aprilie, în Silver Church.

Am ajuns acolo cam cu 15 minute după ora 9, cea care era anunțată pe afiș. Am fost surprins să găsesc o coadă de aproximativ 20 de metri la intrare. Înauntru nu aveai loc să arunci un ban. Recunosc că nu mă așteptam deloc la o asemenea prezență, și mai mult ca sigur că nici Alexandrina nu se aștepta. Pentru că a pătruns pe scenă destul de emoționată, și a cântat primele două piese cu o voce vizibil afectată de acest lucru. Până la urmă și-a revenit, și totul a fost foarte frumos.

Inițial, la văzul aglomerației, am renunțat la ideea de a mai face fotografii. Mi-am găsit un locșor undeva în public, și am ascultat cuminte, văzând imagini mai mult pe LCD-urile de pe pereți decât direct. Însă atunci când s-a ivit o oportunitate de a surprinde imagini, chiar dintr-o locație foarte bună, nu am refuzat, și am luat contact de foarte aproape cu spectacolul de pe scenă.









A fost un spectacol reușit. Mi-aș dori să o văd mai des pe scenă pe Alexandrina, alături de instrumentiștii ei de excepție, dintre care nu pot să nu îl menționez pe Petrică Ionuțescu (clape, acordeon și trompetă, la care a făcut un solo memorabil).