Goodies

Later edit:

1. Țânțar
2. Freeze
3. Hear myself
4. Miez de zi
5. One life left
6. Mirror
7. Curse
8. Just 2 tell
9. One 4 each day - asta nu se vede dar așa e :)
   
10. Sitar
11. R.I.P.
12. Fuel
13. Dictionary
14. 1000
15. Evil eye
16. Butterflies

In the end, I just wanna say that "I wanna be a lover to nobody else but myself!". Enjoy!

The Elder Gods

Vitruvian Man

Vineri, 13 februarie, la Clubul Țăranului Român a fost concert Byron. Primul concert din 2009 al acestei trupe. Ca de obicei la astfel de evenimente, MȚR-ul a primit multă lume bună, dornică de a simți farmecul live al acestei muzici, unii pentru prima oară, alții deja binecunoscuți.

De ceva timp încoace, Byron au atras de partea lor un partener media important, și anume Nokia. Împreună au pus pe roate Creat De Tine, un loc în care trupa a împărtășit experiențele media din turneul unplugged Acoustic Drama pe de o parte, și în care artiștii au fost încurajați să-și facă cunoscut talentul, oricare ar fi el, de cealaltă parte. S-a ținut și un concurs, iar toți cei care au participat cu creații (printre care m-am numărat și eu) au fost invitați și la concert.

Piesele binecunoscute de pe vechiul album, care au fost fredonate parcă de întreaga sală, au fost înțesate cu piese de pe noul album. Visez și acum la momentele în care o să ascult nu doar în concert acel strigăt de conformare: "Get in liiiiiine, boy!" din piesa Zeitgeist, sau acel refren cântat cu brațele deschise: "Feeeeeel aliiiiiive to the bone!" de pe Vitruvian Man.

Nu aș putea să nu remarc faptul că trecerile dintre piese au fost mult mai plăcute, și concertul a fost mult mai coerent muzical. Mi-ar plăcea tare mult să se continue în această direcție.

Jocul de lumini a fost reușit și, deși uneori cam strident pentru senzorul meu la ISO-1600 (dar asta a fost doar problema mea), a creat niște imagini frumoase.

Ah, da. Tricoul lui 6fingers. De mare efect. Mă rog, nici cadrul ăsta nu se lasă mai prejos:

După jumătatea concertului, a urcat pe scenă câștigătorul concursului Creat De Tine, și anume Cătălin din Brașov. Fotografiile lui au fost imprimate de cei de la Nokia și expuse la MȚR - unele din ele mi s-au părut chiar reușite.

Concertul s-a încheiat apoteotic, nu cu coverul după Noir Desir - Lazy, cum a strigat cineva din public, ci cu piesa obișnuită pentru finalurile concertelor recente: I Don't Want To Entertain You, în care fiecare membru al trupei a participat cu câte un solo. Da, pe bune, și mie mi s-a părut cel mai tare cel al lui Vladi.

Iordache la MTR

Din nou muzică bună la MȚR. De data asta a fost un concert organizat de Institutul Polonez. Nu am apucat să aflu prea multe detalii despre circumstanțe.

Later edit: Institutul Polonez (sau IP) si-a lansat un nou logo, un nou blog (www.getyourip.ro) si un concurs care ne invita pe toti sa ne jucam cu logoul lor. Mulțumiri lui Silviu Dancu pentru completare.

Cert era că o să cânte un duet polonez, urmat de Iordache. Cum am întârziat puțin, am intrat deja în atmosferă. Una foarte plăcută, făcută de stilul care, după umilele mele cunoștințe, cred că se numește Nu Jazz (aștept să mă corectați dacă e nevoie).

Dariusz Makaruk a venit cu niște ritmuri foarte plăcute urechii:

în timp ce Włodzimierz Kiniorski, sau Kinior, cum îl găsiți pe net, adăuga condimentele bine venite cu ajutorul unei multitudini de instrumente:

După încheierea reprezentației, a urcat pe scenă trupa Iordache, în aplauzele publicului care era nerăbdător.

Trebuie să spun, spre rușinea mea, că nu am fost niciodată la un concert Kumm (aș putea să vă enumăr câteva scuze pertinente, dar n-o s-o fac). Așa că era pentru prima oară când îi vedeam pe Mihai Iordache la saxofon și pe Eugen Nuțescu (sau Oigăn, cum îl știu fanii) la chitară.

Alături de cei doi a strălucit la chitară electrică Sorin Romanescu:

La chitară bass, Uțu Pascu a făcut pereche perfectă cu tobarul Tavi Scurtu, care m-a făcut din nou să vreau să m-apuc de lecții de baterie:

Oigăn a fost dezlănțuit. Am fost la câteva concerte, dar pot să spun că el câștică premiul pentru cel mai fotogenic chitarist din câți am văzut până acum:

Alături de componenții trupei, pentru trei piese, a urcat pe scenă și Adrian Boteanu cu muzicuța lui. Cu o prezență scenică discretă, Adrian nu s-a lăsat mai prejos și a obținut aplauzele publicului, care, sper, îl vor încuraja pentru următorul concert.

Cireașa de pe tort a fost duetul dintre Iordache și Kinior, aducându-mi aminte, parcă, de faptul că muzica Jazz nu are linii stricte, ci se bazează foarte mult pe creația de moment a artiștilor.

All in all, a fost o seară frumoasă. O să mai merg la concertele lui Iordache. Și aș dori ca la următorul concert publicul să fie cel puțin atât de numeros. Un public care a primit tot ce și-a dorit, și mai mult, din partea acestor oameni talentați.

The sense of touch