duminică, 5 decembrie 2010

byron Underground, partea a II-a: Concertul

N-am avut prilejul de a fi în public atunci când s-a filmat primul DVD unplugged, Acoustic Drama. Mi-am spus că nu o să mai pierd o asemenea ocazie, și nu am pierdut-o.

Oboseala drumului a trecut subit atunci când am făcut primii pași în salină. Ați și văzut de ce. Eram tare curios cum o să se combine acustica unei săli atât de imense cu sunetul byron, și mai ales cu vocea lui Dan. Primele indicii le-am aflat de la primele lovituri de premier pe care Marcel Moldovan, toboșarul, le-a făcut. Credeam că o să pice totul pe noi.


Evident că lucrurile n-aveau să rămână așa, astfel încât Marcel a fost "ostracizat" de ceilalți printr-un perete de plexi-glass. Asta făcea ca sunetul să fie izolat cum trebuie, și totul să fie la intensitatea dorită. Foarte frumos și profesionist.


Scena a căpătat formă încetul cu încetul, atât partea muzicală cât și partea vizuală.



Elementul forte al echipei de filmare a fost, ca și la Târgu Mureș, macaraua. Cred că s-au reușit niște cadre de excepție cu ajutorul ei.


Cu această ocazie am aflat că obiectivele foto nu sunt nici pe departe la fel de scumpe precum cele video.

După ce s-au făcut toate probele, după ce s-au acordat toate instrumentele, inclusiv cele 4 chitare acustice ale lui Dan, cele 3 electrice ale lui Costin, și cele două bass ale lui Dănuț, s-a pornit la drum. Mă rog, ce am scris eu aici în câteva fraze și câteva poze s-a întâmplat în ore bune, și nu fără multă transpirație din partea tuturor.

Drumul însă a fost destul de meandrat, cu pauze pentru refill pentru echipa de filmare, artiști și echipa tehnică. Deoarece întreg concertul va fi HD, pe suport blu-ray, spațiul de stocare a filmării a ridicat problemă. Filmul HD raw ocupă foarte repede tot spațiul pe care îl are la dispoziție pe carduri, oricât de mari ar fi, acestea necesitând goliri periodice.





La piesa "Vitruvian Man" am ieșit din rândurile publicului binecuvântat cu scaune încălzite (da, știu că vă vine cu greu să credeți, dar scaunele amfiteatrului se încălzeau electric atunci când te așezai pe ele) și am urcat deasupra scenei, ca să aud ecoul salinei. A fost incredibil, am simțit până în șira spinării refrenul. Și un paznic din staff-ul salinei, care până atunci stătuse jos undeva departe, s-a ridicat în picioare și s-a apropiat. Nu știu dacă înțelegea limba engleză, însă nici nu cred că era nevoie.


N-aș vrea să fiu spoiler și să spun mai mult decât se poate vedea din fotografii. Mă voi rezuma la a parafraza tag-line-ul celui de-al 3-lea album byron:

“Piesele de pe A Kind Of Alchemy îți sunt cunoscute deja. Le-ai auzit prin concerte, le-ai ascultat în mașină sau la radio. Unora le știi versurile pe de rost. Sunt însă unele pe care niciodată nu le-ai auzit așa cum o să fie pe DVD-ul ăsta."


Restul de fotografii le puteți vedea în albumul de aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu